6 definiții pentru viuleț, viuliță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
viuleț, ~eață a [At: CADE / P: vi-u~ / Pl: ~i, ~e / E: viu + -uleț] (Pop) 1-2 (Hip) Viu (1-2). 3 (Îla) Viu-~ În viață. 4 (Îal) Nevătămat.
viuliță af [At: ISPIRESCU, U. 37 / P: vi-u~ / Pl: ~țe / E: viu + -uliță] (Pop) 1-2 (Hip) Vie Vz viu (1-2). 3 (Îla) Vie-~ În viață. 4 (Îal) Nevătămată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VIULÉȚ, -ÍȚĂ, viuleți, -ițe, adj. (Rar) Diminutiv ai lui viu. ◊ Expr. Viu-viuleț v. viu2 (1).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VIULÉȚ, viuleți, adj. m. Diminutiv al lui viu2. ◊ (Expr.) Viu-viuleț = viu, nevătămat. – Din viu2 + suf. -ul-eț.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
VIULÍȚĂ, viulițe, adj. f. (În expr.) Vie-viuliță = vie, nevătămată. – Din viu2 + suf. -ul-iță.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
VIULÉȚ ~i adj.m. (diminuitiv de la viu): Viu-~ teafăr și nevătămat. /viu + suf. ~leț
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: viuleț, viuliță
viuleț adjectiv masculin
adjectiv masculin (AM1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
viuliță adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
viuleț, viulețiadjectiv masculin viuliță, viulițeadjectiv feminin
-
- Viu-viuleț, vie-viuliță = nevătămat, viu. DLRLC DLRM NODEX
-
etimologie:
- viu + sufix -ul-eț. DLRM NODEX