vită sf [At: PASLT. HUR. 30^r/24 / Pl: ~te / E: ml vita „viață”] 1 (Îrg) Animal (1). 2 (Prc) Animal domestic de talie mare, în special animal cornut Si: (îrg) marhă (Vz marfă), (înv) surec, (reg) mărhaie. 3 (Mpl; îs) ~ cornută (sau mare, rar, albă, îvp, cu coarne, îrg, cornorată, înv, cornată, bovină) Bou sau vacă. 4 (Îs) ~te mici (sau mărunte) Denumire generică pentru oi și capre. 5 (Îvr; îs) ~ lânoasă Oaie. 6 (Fig; adesea determinat prin „încălțată”) Epitet injurios pentru o persoană (considerată) grosolană, nesimțită sau proastă. 7 (Reg; csc) Totalitatea albinelor dintr-un stup. 8 (Reg) Plămadă. 9 (Reg) Fagure cu pui¹ de albine.

vită s.f. 1 Nume generic pentru animalele domestice mari (cornute). Vrusese să construiască un grajd mare pentru vite (CĂL.). ◊ Vite mari = nume generic pentru boi și vaci. Vite mici (sau mărunte) = nume generic pentru oi și capre. ♦ (vulg.) (Epitet pentru un) om grosolan, nesimțit sau prost. ◊ Vită încălțată v. încălțat. 2 (reg.) Colect. Totalitatea albinelor dintr-un stup. • pl. -e. /lat. vītam „viață”.

VÍTĂ, vite, s. f. Nume dat animalelor domestice (în special celor cornute, v. dobitoc¹. Turme de vite se scoboară la adăpat. VLAHUȚĂ, R. P. 10. Mergea cu vitele la pășune. ISPIRESCU, L. 229. O vie cu livadă frumoasă, vite și multe păseri alcătuiau gospodăria babei. CREANGĂ, P. 3. ◊ (Cu determinări arătînd felul vitei) Le vine chef să-și cumpere o vită de cal. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 7/4. Un om avînd un armăsar îl înhăma la jug C-o vită de măgar. ALEXANDRESCU, M. 375. Vite albe (sau mari) = denumire pentru boi și vaci. Vite mici = denumire pentru oi și capre.

VÍTĂ ~e f. 1) Nume generic dat animalelor domestice. ◊ ~e cornute vite care au coarne. 2) fig. Om nesimțit și prost. /<lat. vita

vită f. 1. animal domestic ca boul, oaia, capra; 2. fig. și fam. ființă stupidă. [Vechiu-rom. vită, animal în genere = lat. VITA, vieață, de unde vietate (cf. gr. ZÓON, animal și ZOÈ, vieață)].

vítă f., pl. e (lat. vita, vĭață, adică „vietate”, ca vgr. zôon, animal, d. zoé, vĭață; it. vita, pv. cat. sp. pg. vida, fr. vie, viață). Animal domestic, dobitoc. Fig. Om prost, femeĭe proastă: ce vită! Vită mare, boŭ, cal. Vită mică, oaĭe, capră, porc. V. jivină.

vítă s. f., g.-d. art. vítei; pl. víte

vítă s. f., pl. víte

VÍTĂ s. (ZOOL.) (înv. și reg.) marhă, (Transilv. și Bucov.) mărhaie, (înv.) surec.

VITĂ s. (ZOOL.) (înv. și reg.) marhă, (Transilv. și Bucov.) mărhaie, (înv.) surec.

vítă (-te), s. f. – 1. Animal. – 2. Denumire pentru boi și vaci. – 3. Brută, animal. Mr. vită. Lat. vῑta „viață” (Șeineanu, Semasiol., 198; Pușcariu 1910; Philippide, II, 741; REW 9385), cf. it. vita, prov., cat., sp., port. vida, fr. vie. Semantismul este curios. S-a explicat prin intermediul unei echivalențe între ideea de „viață” și cea de „a fi viu” (Șeineanu, Tiktin), și chiar printr-o contaminare cu sl. životŭ „viață” și „animal”. Este posibil și să fie vorba de o evoluție de la ideea de „viață” la cea de „mijloc de trai” sau „aliment”, ca în sp. vida, care uneori ajunge să însemne „aliment”, cf. fr. viande. – Der. de la un primitiv lat. pierdut, reprezentat și de vitulus (Diez, Gramm., I, 24), sau de alb. vjetë „juncan” (Meyer 476; Densusianu, Hlr., 335) nu este probabilă.

VITE. Subst. Vită, vitișoară (dim., pop.), vituță, dobitoc. Vite albe (mari), vite mici, bucate (reg.); vite cornute, cornute. Vacă, văcuță (dim.), văcușoară; ialoviță (înv. și reg.). Bou, boulean (dim.), boușor, bouț; taur, tâuraș (dim.), tăurean, tăureanc (reg.). Vițel, vițel de lapte, vițeluș (dim.), mînzat; vițea, vițică, vițelușă (dim.), vițelucă, mînzată. Junc, juncușor (dim.), juncuț, juncan, juncănaș (dim.); junincă, juncă, juncuță (dim.), juncană, juncancă (rar). Bivol, bivoliță. Pui de bivol, malac, turmac (reg.). Cireadă de vaci, văcărie; văcărime. Rasa bovină, bovine. Oaie, oiță (dim.), oișoară (pop.), oițică (pop.), mioară. Berbec, berbecuț (dim.), berbecel, terțin (reg.). Miel, mielușel (dim.), mieluș (rar), mielușor, mieluț, mior (reg.), noaten (pop.). Mia, mielușea (dim.), mielușică (dim.), mieluță. Capră, căpriță (dim.), căprișoară. Țap, țăpuc (dim., reg.), țăpulean (reg.). Iadă, ied, ieduț (dim., rar), iezișor (rar). Turmă de oi. Turmă de capre. Rasa ovină, ovine. Adj. Dobitocesc. Bovin, taurin. Ovin. Vb. A crește vite; a paște. V. adăposturi pentru animale, animale erbivore, glasuri de animale, oaie, păstor, pășunat.

CIUGULITORUL VITELOR s. m. Specie exotică din ordinul paseriformelor, care trăiește în Africa, are c. 28 cm și obișnuiește să se cațere pe corpul mamiferelor erbivore din savane pentru a le ciuguli paraziții din blană (Buphagus africanus).

vită, vite s. f. (peior.) om grosolan, nesimțit sau prost

pe cap de vită furajată expr. (glum.) pe cap de locuitor

vită-ncălțată expr. (peior.) v. vită.