17 definiții pentru vită
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
- argou (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VÍTĂ, vite, s. f. Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; p. gener. animal. ◊ Vite mari (sau albe) = denumire generică pentru boi și vaci. Vite mici (sau mărunte) = denumire generică pentru oi și capre. ♦ Epitet dat unui om grosolan, nesimțit sau prost. – Lat. vita „viață”.
VÍTĂ, vite, s. f. Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; p. gener. animal. ◊ Vite mari (sau albe) = denumire generică pentru boi și vaci. Vite mici (sau mărunte) = denumire generică pentru oi și capre. ♦ Epitet dat unui om grosolan, nesimțit sau prost. – Lat. vita „viață”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
vită sf [At: PASLT. HUR. 30r/24 / Pl: ~te / E: ml vita „viață”] 1 (Îrg) Animal (1). 2 (Prc) Animal domestic de talie mare, în special animal cornut Si: (îrg) marhă (Vz marfă), (înv) surec, (reg) mărhaie. 3 (Mpl; îs) ~ cornută (sau mare, rar, albă, îvp, cu coarne, îrg, cornorată, înv, cornată, bovină) Bou sau vacă. 4 (Îs) ~te mici (sau mărunte) Denumire generică pentru oi și capre. 5 (Îvr; îs) ~ lânoasă Oaie. 6 (Fig; adesea determinat prin „încălțată”) Epitet injurios pentru o persoană (considerată) grosolană, nesimțită sau proastă. 7 (Reg; csc) Totalitatea albinelor dintr-un stup. 8 (Reg) Plămadă. 9 (Reg) Fagure cu pui1 de albine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vită s.f. 1 Nume generic pentru animalele domestice mari (cornute). Vrusese să construiască un grajd mare pentru vite (CĂL.). ◊ Vite mari = nume generic pentru boi și vaci. Vite mici (sau mărunte) = nume generic pentru oi și capre. ♦ (vulg.) (Epitet pentru un) om grosolan, nesimțit sau prost. ◊ Vită încălțată v. încălțat. 2 (reg.) Colect. Totalitatea albinelor dintr-un stup. • pl. -e. /lat. vītam „viață”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VÍTĂ, vite, s. f. Nume dat animalelor domestice (în special celor cornute, v. dobitoc1. Turme de vite se scoboară la adăpat. VLAHUȚĂ, R. P. 10. Mergea cu vitele la pășune. ISPIRESCU, L. 229. O vie cu livadă frumoasă, vite și multe păseri alcătuiau gospodăria babei. CREANGĂ, P. 3. ◊ (Cu determinări arătînd felul vitei) Le vine chef să-și cumpere o vită de cal. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 7/4. Un om avînd un armăsar îl înhăma la jug C-o vită de măgar. ALEXANDRESCU, M. 375. Vite albe (sau mari) = denumire pentru boi și vaci. Vite mici = denumire pentru oi și capre.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÍTĂ ~e f. 1) Nume generic dat animalelor domestice. ◊ ~e cornute vite care au coarne. 2) fig. Om nesimțit și prost. /<lat. vita
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vită f. 1. animal domestic ca boul, oaia, capra; 2. fig. și fam. ființă stupidă. [Vechiu-rom. vită, animal în genere = lat. VITA, vieață, de unde vietate (cf. gr. ZÓON, animal și ZOÈ, vieață)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vítă f., pl. e (lat. vita, vĭață, adică „vietate”, ca vgr. zôon, animal, d. zoé, vĭață; it. vita, pv. cat. sp. pg. vida, fr. vie, viață). Animal domestic, dobitoc. Fig. Om prost, femeĭe proastă: ce vită! Vită mare, boŭ, cal. Vită mică, oaĭe, capră, porc. V. jivină.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vítă s. f., g.-d. art. vítei; pl. víte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vítă s. f., pl. víte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VÍTĂ s. (ZOOL.) (înv. și reg.) marhă, (Transilv. și Bucov.) mărhaie, (înv.) surec.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VITĂ s. (ZOOL.) (înv. și reg.) marhă, (Transilv. și Bucov.) mărhaie, (înv.) surec.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
vítă (-te), s. f. – 1. Animal. – 2. Denumire pentru boi și vaci. – 3. Brută, animal. Mr. vită. Lat. vῑta „viață” (Șeineanu, Semasiol., 198; Pușcariu 1910; Philippide, II, 741; REW 9385), cf. it. vita, prov., cat., sp., port. vida, fr. vie. Semantismul este curios. S-a explicat prin intermediul unei echivalențe între ideea de „viață” și cea de „a fi viu” (Șeineanu, Tiktin), și chiar printr-o contaminare cu sl. životŭ „viață” și „animal”. Este posibil și să fie vorba de o evoluție de la ideea de „viață” la cea de „mijloc de trai” sau „aliment”, ca în sp. vida, care uneori ajunge să însemne „aliment”, cf. fr. viande. – Der. de la un primitiv lat. pierdut, reprezentat și de vitulus (Diez, Gramm., I, 24), sau de alb. vjetë „juncan” (Meyer 476; Densusianu, Hlr., 335) nu este probabilă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
VITE. Subst. Vită, vitișoară (dim., pop.), vituță, dobitoc. Vite albe (mari), vite mici, bucate (reg.); vite cornute, cornute. Vacă, văcuță (dim.), văcușoară; ialoviță (înv. și reg.). Bou, boulean (dim.), boușor, bouț; taur, tâuraș (dim.), tăurean, tăureanc (reg.). Vițel, vițel de lapte, vițeluș (dim.), mînzat; vițea, vițică, vițelușă (dim.), vițelucă, mînzată. Junc, juncușor (dim.), juncuț, juncan, juncănaș (dim.); junincă, juncă, juncuță (dim.), juncană, juncancă (rar). Bivol, bivoliță. Pui de bivol, malac, turmac (reg.). Cireadă de vaci, văcărie; văcărime. Rasa bovină, bovine. Oaie, oiță (dim.), oișoară (pop.), oițică (pop.), mioară. Berbec, berbecuț (dim.), berbecel, terțin (reg.). Miel, mielușel (dim.), mieluș (rar), mielușor, mieluț, mior (reg.), noaten (pop.). Mia, mielușea (dim.), mielușică (dim.), mieluță. Capră, căpriță (dim.), căprișoară. Țap, țăpuc (dim., reg.), țăpulean (reg.). Iadă, ied, ieduț (dim., rar), iezișor (rar). Turmă de oi. Turmă de capre. Rasa ovină, ovine. Adj. Dobitocesc. Bovin, taurin. Ovin. Vb. A crește vite; a paște. V. adăposturi pentru animale, animale erbivore, glasuri de animale, oaie, păstor, pășunat.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CIUGULITORUL VITELOR s. m. Specie exotică din ordinul paseriformelor, care trăiește în Africa, are c. 28 cm și obișnuiește să se cațere pe corpul mamiferelor erbivore din savane pentru a le ciuguli paraziții din blană (Buphagus africanus).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
vită, vite s. f. (peior.) om grosolan, nesimțit sau prost
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pe cap de vită furajată expr. (glum.) pe cap de locuitor
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vită-ncălțată expr. (peior.) v. vită.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
vită, vitesubstantiv feminin
- 1. Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXdiminutive: vitișoară
- Turme de vite se scoboară la adăpat. VLAHUȚĂ, R. P. 10. DLRLC
- Mergea cu vitele la pășune. ISPIRESCU, L. 229. DLRLC
- O vie cu livadă frumoasă, vite și multe păseri alcătuiau gospodăria babei. CREANGĂ, P. 3. DLRLC
- 1.1. Animal. DEX '09sinonime: animal
- Le vine chef să-și cumpere o vită de cal. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 7/4. DLRLC
- Un om avînd un armăsar îl înhăma la jug C-o vită de măgar. ALEXANDRESCU, M. 375. DLRLC
-
- 1.2. Vite mari (sau albe) = denumire generică pentru boi și vaci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.3. Vite mici (sau mărunte) = denumire generică pentru oi și capre. DEX '09 DLRLC
- 1.4. Vite cornute = vite care au coarne. NODEX
- 1.5. Epitet dat unui om grosolan, nesimțit sau prost. DEX '09 DEX '98 NODEX
-
etimologie:
- vita „viață”. DEX '09 DEX '98 NODEX