VISTIERNICÍE, vistiernicii, s. f. Demnitate, titlu de vistier; vistierie (2). [Pr.: -ti-er-. – Var.: visternicíe s. f.] – Vistiernic + suf. -ie.

vistiernicie sf [At: NECULCE, L. 92 / P: ~ti-er~ / V: ~ter~, (îvr) vester~ / Pl: ~ii / E: vistiernic + -ie] (Înv) 1 Demnitatea de mare vistiernic (1). 2 Funcția de mare vistiernic (1). 3 Perioadă de timp în care cineva deținea demnitatea de vistiernic (1) sau exercita funcția de vistiernic (1). 4 (Îs) ~ia al doilea sau al treilea Demnitatea de vistiernic al doilea sau al treilea. 5 (Îas) Funcția de vistiernic al doilea sau al treilea.

vistiernicie s.f. (în Ev. Med., în Țările Rom.) Demnitate de vistier; vistierie. • sil. -ti-er-. g.-d. -iei. și visternicie s.f. /vistiernic + -ie.

VISTIERNICÍE, visternicii, s. f. Demnitate, titlu de vistier; vistierie (2). [Pr.: -ti-er-. – Var.: visternicíe s. f.] – Vistiernic + suf. -ie.

visternicie sf vz vistiernicie

visternicie s.f. v. vistiernicie.

vistiernicíe (-ti-er-) s. f., art. vistiernicía, g.-d. art. vistiernicíei; pl. vistiernicíi, art. vistiernicíile

vistiernicíe s. f. (sil. -ti-er-), art. vistiernicía, g.-d. art. vistiernicíei; pl. vistiernicíi, art. vistiernicíile

VISTIERNICÍE s. (IST.) (înv.) vistierie. (~ era demnitatea vistiernicului.)

VISTIERNICIE s. (IST.) (înv.) vistierie. (~ era demnitatea vistiernicului.)