VÍRIL, -Ă, virili, -e, adj. Care aparține sexului masculin; specific bărbatului sau masculului, bărbătesc. ♦ Care exprimă bărbăție, forță, energie; care este energic, viguros. – Din fr. viril, lat. virilis.

viril a [At: BOJINCĂ, A. II, 37/15 / V: (îvr) ~e / Pl: ~i, ~e / E: lat virilis, fr viril] 1 Caracteristic bărbatului (1) Si: bărbătesc (1), (îvr) viral² (1). 2 Care se referă la vârsta de maturitate a bărbatului Si: (îvr) viral² (2). 3 Care prezintă trăsături (considerate în mod tradițional drept) masculine Si: (îvr) viral² (3). 4 Care exprimă bărbăție, forță Si: energic (3), impetuos. 5 (D. bărbați) Care este apt de procreare. 6 (Îs) Togă (sau, îvr, haină) ~ă Togă purtată de adolescenții romani la împlinirea vârstei de optsprezece ani. 7 (În Imperiul Austro-Ungar; îs) Vot ~ Vot dat de un virilist. 8 (Jur; îs) Parte (sau porțiune) ~ă Parte care revine fiecărui moștenitor prin împărțirea legală a moștenirii.

viril, -ă adj. 1 Care aparține sexului masculin; specific bărbatului sau masculului, referitor la bărbat; bărbătesc. Curajul este considerat de către mulți o însușire virilă. ◊ Membru viril v. membru. Sexul viril v. sex. ♦ Care exprimă bărbăție, forță, energie; care este viguros, energic. Avea figura virilă, părul țepos, tuns scurt și ridicat în sus perie (CE. PETR.). ♦ (despre bărbați) Care este apt pentru dragoste fizică, pentru actul sexual; potent. 2 (jur.) Parte (sau porțiune) virilă = parte care revine fiecărui moștenitor prin împărțirea legală a moștenirii. • pl. -i, -e. /<fr. viril, lat. virīlis, -e <vir, -i „bărbat”.

VIRÍL, -Ă, virili, -e, adj. De bărbat, specific bărbatului sau masculului, bărbătesc. ♦ Care exprimă bărbăție, plin de forță, de energie; energic, viguros, impetuos. – Din fr. viril, lat. virilis.

VIRÍL, -Ă, virili, -e, adj. De bărbat, bărbătesc; p. ext. care exprimă bărbăție; plin de forță, de energie, viguros. Avea figura virilă, părul țepos, tuns scurt și ridicat în sus perie. C. PETRESCU, Î. II 105.

VIRÍL, -Ă adj. De bărbat, bărbătesc; (p. ext.) viguros, plin de vitalitate. [Cf. fr. viril, lat. virilis < lat. vir – bărbat].

VIRÍL, -Ă adj. de bărbat, bărbătesc; (p. ext.) viguros, plin de vitalitate. ◊ (despre un bărbat) apt pentru dragoste fizică. (< fr. viril, lat. virilis)

VIRÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care constituie un semn al bărbăției; caracteristic pentru bărbați; bărbătesc. 2) fig. Care este plin de vigoare (ca un bărbat); puternic; viguros; voinic. /<fr. viril

viril a. bărbătesc.

viríl, -ă adj. (lat. virilis, d. vir, bărbat). Bărbătesc: etatea virilă (30-60 de anĭ). Fig. Plin de forță, de vitejie: aparență virilă. Adv. A păși viril. V. masculin.

viríl adj. m., pl. viríli; f. virílă, pl. viríle

viríl adj. m., pl. viríli; f. sg. virílă, pl. viríle

VIRÍL adj. 1. bărbătesc. 2. energic, impetuos, viguros. (Manifestare ~.)

VIRIL adj. 1. (BIOL.) bărbătesc, masculin. (Caractere ~.) 2. energic, impetuos, viguros. (Manifestare ~.)

BĂRBAT VIRIL călăraș, mascul feroce, pulărău, taur comunal, tivitor.