VÉTRELĂ, vetrele, s. f. (Înv. și pop.) Pânză (de corabie); p. ext. corabie. [Var.: vétrilă s. f.] – Din sl. vĕtrilo.

vetrelă sf [At: COD. VOR². 47^v/3 / V: (îvp) ~rilă (A și: ~rilă), vint~, vânt~ (A și: vântrelă / Pl și: vântreli, (înv) veat~ (Pl și: veatreli), veatrilă, ventrele (A: nct) sfp, ventrilă, vintrea, vântrea, (reg) vintrilă, (îvr) vintreală, vântreală / A și: (reg) ~relă / Pl: ~le / E: slv вѣтрило cf ucr вітрило, ветрило] 1 (Îvp; mpl) Pânză de corabie. 2 (Pgn; într-o poezie populară; îf vetrilă) Pânză. 3 (Înv; pex) Corabie (1). 4 (Îvp; îe) A trage ~la pe uscat A o duce greu (din cauza sărăciei). 5 (Reg) Umbrelă. 6 (Ent; Mol) Efemeridă² (2). 7 (Trs; îf vetrilă) Fân împrăștiat pentru a se usca mai repede.

vetrelă s.f. (mar.; înv., pop.) Pînză (de corabie). ♦ Ext. Corabie. • acc. și vetrelă. pl. -e. și vetrilă, vintreá, vintrelă, vîntrea, vîntrelă s.f. /<slav. вѣтрнло; cf. și vînt.

VÉTRELĂ, vetrele, s. f. (Înv.) Pânză (de corabie): p. ext. corabie. [Var.: vétrilă s. f.] – Din sl. vĕtrilo.

VÉTRELĂ, vetrele, s. f. (Învechit) Pînză de corabie; p. ext. corabie. Trage neîncetat Vetrela pe uscat. PANN, P. V. I 132. ♦ (Popular, în forma vetrilă) Pînză. Vetrilă să-ți faci Ca să te-nvălești ’N luna lui cuptor, Cînd ești călător. TEODORESCU, P. P. 64. – Variantă: vétrilă s. f.

vetrilă sf vz vetrelă

vetrilă s.f. v. vetrelă.

vintrea s.f. v. vetrelă.

vintrelă s.f. v. vetrelă.

vîntrea s.f. v. vetrelă.

vîntrelă s.f. v. vetrelă.

vetrilă f. pânză de corabie. [Slav. VĬETRILO, văl (v. vântrelă)].

vétrilă și -elă f., pl. e (vsl. vĭetrilo, pînză de corabie, d. vĭetrŭ, vînt, suflare; bg. vĭetrilo, evantaliŭ. V. vîntrele). Vechĭ. Pînză de corabie. Azĭ. Bz. P. P. Umbrelă mare.

!vetrelă (înv.) (desp. ve-tre-) s. f., g.-d. art. vetrelei; pl. vetrele

vétrelă/vétrilă (înv., pop.) (ve-tre-/ve-tri-) s. f., g.-d. art. vétrelei/vétrilei; pl. vétrele/vétrile

vétrelă (sil. -tre-)/vétrilă (sil. -tri-) s. f., g.-d. art. vétrelei /vétrilei; pl. vétrele /vétrile

vetrílă v. vetrélă

vetrelă s. v. CORABIE. PÎNZĂ. UMBRELĂ. VELĂ.

vetrílă (-le), s. f. – Velă. – Var. vetrelă, vintrilă, vintrele. Sl. vĕtrilo (Cihac, II, 454; Conev 45). Ultimele var. nu sînt clare, probabil contaminate cu vînt, cf. vetri.