opțiuni
  • info

8 definiții pentru verver

Explicative DEX

verver sn [At: (a. 1787) FURNICĂ, I. C. 145 / V: ~el, ~văr, ~văl (Pl și: ~vle), ~vor, verv, ~en, ~rbel, ~rbăl, velv~, velvăr, vever, virvăr / Pl: ~e / E: săs werwel cf ger Wirbel] (Olt; Trs) Mâner (1) la ușă.

vérver s.n. (reg.) Mîner (la ușă). • pl. -e. /<săs. werwel; cf. germ. Wirbel.

VÉRVER, ververe, s. n. (Regional) Clanță, clampă, ivăr.

VÉRVER, ververe, s. n. (Reg.) Clanță, clampă, ivăr la ușă. – Comp. germ. Wirbel.

vérver, V. ivăr.

ívăr și ívor n., pl. ere, ore (din livăr. Cp. și cu sîrb. bg. rut. iver, așchie). Vest. Mîneru pe care puĭ mîna și apeșĭ cînd deschizĭ și închizĭ o ușă cu broască. – În Trans. și vérver, vélvăr (cp. cu sas. virvl, vervl, germ. wirbel. Dac. 3, 745). V. clanță, retez.

Relaționale

VÉRVER s. v. clanță, ivăr, încuietoare.

verver s. v. CLANȚĂ. IVĂR. ÎNCUIETOARE.

Intrare: verver
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verver
  • ververul
  • ververu‑
plural
  • ververe
  • ververele
genitiv-dativ singular
  • verver
  • ververului
plural
  • ververe
  • ververelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

verver, ververesubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.