VÉRSO, versouri, s. n. Fața a doua a unei pagini de hârtie sau a unei pagini scrise sau tipărite; dosul paginii; contrapagină. – Din fr. verso, lat. [folio] verso.

verso sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) ~u / Pl: (rar) ~uri / Art.: (rar) ~soul (A și: versoul) / E: fr verso] 1 (Îoc recto) Fața a doua a unei foi de hârtie. 2 (Pex) Pagina a doua a unei file (de carte, de caiet etc.). 3 (Asr) Revers¹.

verso s.n. invar. (în opoz. cu „recto”) A doua pagină a unei foi de hîrtie (scrise, tipărite etc.); dosul unei foi de hîrtie (scrise, tipărite etc.); contrapagină; pagina din stînga a unei cărți, a unui manuscris etc. Văzusem că îmi lăsase un mesaj pe verso. • pl. -uri. /<fr. verso; cf. lat. [folio] verso.

VÉRSO s. n. Fața a doua a unei pagini de hârtie sau a unei pagini scrise sau tipărite; dosul paginii; contrapagină. – Din fr. verso, lat. [folio] verso.

VÉRSO s. n. invar. (În opoziție cu recto) Fața a doua a unei coli de hîrtie sau a unei foi scrise sau tipărite; dosul paginii.

VÉRSO s.n. (op. recto) Fața a doua a unei foi (scrise sau tipărite); contrapagină, dosul paginii. [< fr. verso, cf. lat. folio verso].

VÉRSO s. n. fața a doua a unei foi (scrise sau tipărite); contrapagină. (< fr. verso, lat. /folio/ verso)

VÉRSO versóuri n. Parte din dos a unei foi (tipărite sau scrise); contrapagină. [Art. versoul] /<fr. verso

verso n. dosul unei foi de hârtie, în opozițiune cu recto.

*vérso n. fără pl. (lat. verso, ablativu d. versus, întors, îld. verso folio, pe foaĭa întoarsă, pe dosu foiĭ). Dosu uneĭ foĭ, uneĭ medaliĭ. V. recto.

!vérso s. n., art. vérsoul; pl. vérsouri; abr. v^o

vérso s. n., art. versóul

VÉRSO s. 1. v. contrapagină. 2. dos. (~ al unei file de hârtie.)

VERSO s. 1. contrapagină. (Pagină și ~.) 2. dos. (~ al unei file de hîrtie.)

Verso ≠ recto

POLLICE VERSO (lat.) cu degetul mare în jos – Gest prin care publicul cerea uciderea gladiatorului învins în luptă, Condamnare definitivă a cuiva.