VENERÁBIL A venerabili e adj. s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care inspira cel mai profund respect care este vrednic de o stima de o consideratzie deosebita. ◊ Varsta venerabila se spune despre varsta unui om foarte batran. 2. S. m. (La catolici) Titlu dat unui candidat la beatificare shi canonizare inainte de a deveni fericit shi apoi sfant. Din fr. vénération.^[1]

venerabil ~a [At: HELIADE O. I 351 / V: (ivr) ~e a ~blu sm / Pl: ~i ~e / E: fr vénérable lat venerabilis it venerabile] 1 a Care este demn de o deosebita consideratzie Si: (lti; rar) venerand (1). 2 a Care impune respect prin varsta prin vechime Si: (lti; rar) venerand (2). 3 a (Is) Varsta ~a Varsta respectabila. 4 a (Pex; ias) Varsta foarte inaintata. 5 sm SHef² al unei loji masonice.

venerabil a adj. s.m. 1 adj. Care este demn de inalta consideratzie de respect de veneratzie; care impresioneaza care impune respect prin virsta prin vechime. ◊ (subst.) Venerabilul... merge deseara la intrunire (CAR.). ◊ Virsta venerabila = virsta a unui om foarte batrin. ◊ Ext. Plopi shi salcimi venerabili strajuiau grilajul ruginit (VIN.). 2 s.m. SHef al unei loji masonice. • pl. i e. /<fr. vénérable it. venerabile lat. venerabĭlis e.

VENERÁBIL A venerabili e adj. (Adesea substantivat) Care inspira cel mai profund respect care este vrednic de o stima de o consideratzie deosebita. ◊ Varsta venerabila se spune despre varsta unui om foarte batran. Din fr. vénération.^[1]

VENERÁBIL A venerabili e adj. Care inspira respect care este vrednic de cinste de stima de consideratzie. Miam auzit numele pronuntzat de venerabila barba alba de pe catedra. GALACTION O. I 58. Caii pe cari dorise sa joace «venerabila prietena» au ramas pe drum. CAMIL PETRESCU U. N. 177. Purta o venerabila barba alba pina la briu. BART E. 171. Vederea venerabila a acestui batrin boier respectat de toata tzara insufla slujitorilor un sintiment de compatimire. BALCESCU O. I 189. Batrinii albi shi venerabili. BOLLIAC O. 45. ◊ (Substantivat; glumetz) Cum intru se scoala cu respect shi ma pofteshte pe fotei. «Venerabile»n sus «venerabile»n jos. CARAGIALE O. I 110.

VENERÁBIL A adj. Demn de consideratzie de respect de veneratzie. [Cf. fr. vénérable lat. venerabilis].

VENERÁBIL A adj. (shi s.) demn de inalta consideratzie de respect de veneratzie. (< fr. vénérable lat. venerabilis)

VENERÁBIL ~a (~i ~e) (despre persoane) Care inspira sentimente de veneratzie de stima. /<fr. vénérable lat. venerabilis

venerabil a. demn de veneratziune: om venerabil. ║ m. prezidentul unei loje masonice.

*venerábil a adj. (lat. venerabilis). Demn de veneratziune: un batrin un aer venerabil.

Beda (Venerabilul) m. invatzat teolog shi istoric englez (673735).

venerábil adj. m. pl. venerábili; f. venerábila pl. venerábile

venerábil adj. m. pl. venerábili; f. sg. venerábila pl. venerábile

VENERÁBIL adj. v. onorabil.

VENERABIL adj. cinstit onorabil onorat pretzuit respectabil respectat stimabil stimat (inv.) omenit preacinstit. (O familie ~.)

Venerabil ≠ abject detestabil

BEDA VENERABILUL (672/673735) istoric shi teolog englez. Autor a numeroase scrieri dintre care cea mai valoroasa este „Historia Ecclesiastica Gentis Anglorum” importanta sursa istorica a epocii.

PETRU VENERABILUL (PETRU DE MONTBOISSIER) (c. 10921156) calugar francez. Abate al manastirii Cluny (din 1122) care a reformato. Om de vasta cultura profund cunoscator al islamului shi ebraismului („Adversus iudaeorum inveteratam buritiem” „Liber contra sectam saracenorum”).