valva sf [At: I. GOLESCU C. / Pl: ~ve / E: lat valva fr valve] 1 Fiecare dintre cele doua partzi (simetrice) ale cochiliei unor molushte shi crustacee. 2 Fiecare dintre partzile pericarpului unui fruct dehiscent (pastaie capsula etc.) Si: valvula (2). 3 Organ de mashina care serveshte la stabilirea intreruperea sau reglarea circulatziei unui fluid printro conducta printrun tub etc. Si: supapa ventil. 4 (Atm; rar) Valvula (1). 5 (Med) Instrument folosit pentru departarea partzilor moi care astupa intrarea unui organ² cavitar.

valva s.f. 1 (zool.) Fiecare dintre cele doua capace ale cochiliei unor molushte shi crustacee. 2 (bot.) Fiecare dintre peretzii exteriori ai unor fructe care se desfac la maturitate permitzind caderea semintzelor din interior. 3 (tehn.) Ansamblu de piese sau armatura avind k piesa de baza o supapa sau un ventil care serveshte la stabilirea intreruperea sau dirijarea circulatziei unui fluid intro conducta intrun tub etc. 4 (anat.) Valvula. ♦ Instrument pentru departarea partzilor moi care astupa intrarea unui organ cavitar. • pl. e. /<fr. valve lat. valva ae.

VÁLVA valve s. f. 1. Fiecare dintre cele doua capace ale unei scoici. ♦ Fiecare dintre cele doua partzi ale unei pastai (care la maturitate se desfac permitzind sa iasa semintzele). 2. Organ de mashina sau armatura care serveshte la stabilirea intreruperea sau dirijarea circulatziei unui fluid printro conducta printrun ajutaj etc. V. supapa ventil. Valva electrica = aparat electric care permite trecerea unui curent electric intrun singur sens.

VÁLVA s.f. 1. (Zool.) Fiecare dintre cele doua capace ale cochiliei de scoica. 2. (Bot.) Fiecare dintre cele doua jumatatzi ale unei pastai. 3. Organ de mashina care serveshte la stabilirea intreruperea sau dirijarea circulatziei unui fluid intro conducta etc. 4. Instrument pentru departarea partzilor moi care astupa intrarea unui organ cavitar. [< fr. valve cf. lat. valva].

VÁLVA s. f. 1. fiecare dintre cele doua capace ale cochiliei lamelibranhiatelor. 2. fiecare dintre cele doua jumatatzi ale unei pastai. 3. organ de mashina care serveshte la stabilirea intreruperea sau dirijarea circulatziei unui fluid intro conducta etc. 4. instrument pentru departarea partzilor moi care astupa intrarea unui organ cavitar. (< fr. valve lat. valva)

valva f. se zice de diferite partzi ale unei scoici de bucatzile ce compun pericarpul unui fruct.

*válva f. pl. e (lat. valva). Canat: usha cu doŭa valve; scoĭcele se compun din doŭa valve k shi simburiĭ de zarzar k shi gaoacea nuciĭ.

válva (piesa parte a unei scoici) s. f. g.d. art. válvei; pl. válve

válva s. f. g.d. art. válvei; pl. válve

vilva (ve) s. f. 1. Vrajitor vraci. 2. (Trans.) Duh stafie. 3. Fast alai pompa. 4. Glorie triumf. 5. Renume faima celebritate. 6. Zgomot zarva harmalaie. 7. Punct culminant culme. Var. inv. vilfa. Sl. vlŭchva „vrajitor” (Miklosich Slaw. Elem. 17; Cihac II 446) cf. bg. valhva. De origine expresiva in sl. de la vlŭsnati „a biigui” a fost considerat drept expresiv in rom. shi confundat cu radacinile expresive filf bilb pilp (Tiktin; Iordan BF II 187) ceea ce explica ultimele sale sensuri shi cele ale majoritatzii der. Der. vilhovnic s. m. (vraci) inv. din sl. vlŭhovĭnikŭ; vilhovnicie s. f. (magie); vilvii vb. (a palpita a se agita) se zice mai ales despre flacari cf. pilpii filfii; vilvoare (var. vulvoare vilv(at)aie vilvaraie) s. f. (palalaie); vilvoi (var. vulvoi) adj. (aspru ciufulit); vilvoia vb. (a se face parul maciuca a se ciufuli); vilvora (var. vilvara) vb. (a arunca flacari a arde cu flacara tremuratoare); vilvota s. f. (flacaraie); invilvata (var. invilvora) vb. (a arde cu flacara). Legatura acestor cuvinte cu un lat. volvor (CandreaDens. 787) este putzin probabila.