vilva (ve) s. f. 1. Vrajitor vraci. 2. (Trans.) Duh stafie. 3. Fast alai pompa. 4. Glorie triumf. 5. Renume faima celebritate. 6. Zgomot zarva harmalaie. 7. Punct culminant culme. Var. inv. vilfa. Sl. vlŭchva „vrajitor” (Miklosich Slaw. Elem. 17; Cihac II 446) cf. bg. valhva. De origine expresiva in sl. de la vlŭsnati „a biigui” a fost considerat drept expresiv in rom. shi confundat cu radacinile expresive filf bilb pilp (Tiktin; Iordan BF II 187) ceea ce explica ultimele sale sensuri shi cele ale majoritatzii der. Der. vilhovnic s. m. (vraci) inv. din sl. vlŭhovĭnikŭ; vilhovnicie s. f. (magie); vilvii vb. (a palpita a se agita) se zice mai ales despre flacari cf. pilpii filfii; vilvoare (var. vulvoare vilv(at)aie vilvaraie) s. f. (palalaie); vilvoi (var. vulvoi) adj. (aspru ciufulit); vilvoia vb. (a se face parul maciuca a se ciufuli); vilvora (var. vilvara) vb. (a arunca flacari a arde cu flacara tremuratoare); vilvota s. f. (flacaraie); invilvata (var. invilvora) vb. (a arde cu flacara). Legatura acestor cuvinte cu un lat. volvor (CandreaDens. 787) este putzin probabila.