vadit¹ sn [At: DOSOFTEI V. S. septembrie 14^v /31 / Pl: ? / E: vadi] (Ivr) 1 Punere in evidentza. 2 Manifestare.

vadit² ~a [At: AETHIOPICA 31^r/23 / V: (inv) vedit / Pl: ~itzi ~e / E: vadi] 1 a (Inv; d. oameni) Care este demascat (3). 2 a (Inv; d. oameni) Ale carui fapte au fost dezvaluite. 3 a (Inv; d. oameni) A carui vinovatzie a fost dovedita (cu probe). 4 a Ushor de observat. 5 a Ushor de intzeles Si: clar (12) limpede lamurit. 6 a Care se impune conshtiintzei cu o certitudine absoluta Si: evident (2) manifest indiscutabil (inv) vegheat² (5). 7 av In mod cert. 8 av In mod ostentativ 910 av a (In mod) vizibil (1).

vadit a adj. 1 Care se poate observa sau intzelege (cu ushurintza); care se impune prin claritate; care nu poate fi pus la indoiala. Unul en stare sa tagaduiasca celuilalt cele mai vadite merite (CAR.) ♦ Care se manifesta se exprima in mod categoric evident. Vorbele lui sint influentzate in mod vadit de cele intimplate. ♦ (adv.) In mod clar evident neindoielnic; in mod ostentativ manifest. Generalul se arata vadit satisfacut (BRA.). 2 Care se percepe cu ajutorul vazului; care se poate vedea (cu ushurintza); vizibil. Pieptul plin vadita taina TZil ascunzi sub larga haina (COSHB.). ◊ (adv.) Doamna bruna cu profil vadit armenesc (CAL.). 3 (inv.; despre oameni) Ale carui fapte au fost date in vileag dovedite; care este demascat • pl. tzi te. shi (inv.) vedit a adj. /v. vadi.

VADÍT A vaditzi te adj. Care este limpede evident dat pe fatza dovedit. Craiul voia pace cu padishahul shi nu se cadea k un sfetnic fatza de toata lumea sa faca un legamint prea vadit. SADOVEANU O. VII 97. Cu vadita nemultzumire oaspete meu ishi lua ramas bun. C. PETRESCU S. 177. Influentza mediului imediat inconjurator asupra artistului e prea vadita. GHEREA ST. CR. II 20. ♦ (Adverbial) In mod clar lamurit. Pe mine reclama ma interesat intotdeauna incearca Oantza sai explice vadit incurcat. SAHIA N. 104. Vadit jicnita de aluzia mea Magda se dusese. HOGASH M. N. 31. Trasura cea fina shi amara dimprejurul gurii lui se adinci vadit. EMINESCU N. 71.

VADÍT¹ vadita (vaditzi vadite) Care se vede dintro data; care se observa la prima vedere; evident. /v. a (se) vadi

VADÍT² adv. Cu claritate; limpede. /v. a (se) vadi

vadit a. shi adv. invederat.

vadít a adj. din vedit d. a se vedĭ. V. vedesc). Evident invederat: lucru vadit. Adv. Vadit k e asha!

vedit a adj. v. vadit.

VADÍT adj. 1. v. categoric. 2. v. clar. 3. v. evident. 4. v. indiscutabil. 5. v. notoriu. 6. v. fatzish.

VADIT adj. 1. categoric cert evident incontestabil indiscutabil necontestabil necontestat nediscutabil neindoielnic neindoios netagaduit sigur (livr.) indubitabil peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 2. clar evident flagrant incontestabil izbitor invederat limpede neindoielnic neindoios netagaduit pregnant vizibil (livr.) manifest (fig.) marcat. (Semne ~ de boala.) 3. apreciabil categoric considerabil evident important insemnat mare sensibil simtzitor. (O ameliorare ~ a starii bolnavului.) 4. categoric evident flagrant indiscutabil izbitor. (Un adevar ~.) 5. evident invederat notoriu patent (fig.) patentat. (O hotzie ~.) 6. declarat deschis fatzish marturisit recunoscut (livr.) manifest. (Dushman ~ al razboiului.)