opțiuni
  • info

10 definiții pentru vântuleț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNTULÉȚ, vântulețe, s. n. Diminutiv al lui vânt; vânticel, vântișor, vânturel, vântușor. – Vânt + suf. -ulei.

vântuleț sn [At: HELIADE, O. I, 187 / Pl: ~e / E: vânt + -uleț] 1-2 (Șhp) Vânticel (1-2). 3 (Olt; Mun; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 4 (Olt; Mun; art) Melodie după care se execută vântulețul (3).

VÂNTULÉȚ, vântulețe, s. n. Diminutiv al lui vânt; vânticel, vântișor, vânturel, vântușor. – Vânt + suf. -uleț.

vîntuleț s.n. Dim. al lui vînt; vînticel, vîntișor, vînturel, vîntușor, (reg.) vîntuț. Soarele și un vîntuleț zbiceau văile (DELAVR.). • pl. -e. /vînt + -uleț.

VÎNTULÉȚ, vîntulețe, s. n. Diminutiv al lui vînt (1). Un vîntuleț ușor mîngîia frunzele salcîmilor. DUNĂREANU, N. 20. Vîntulețul ce adiază printre vițe de lăstar Rămîne fără putere în fața unui stejar.HASDEU, R. V. 158. Se auzea... susurul alene al vîntulețului de veară. ODOBESCU, S. I 140.

vîntuléț n., pl. e (dim. d. vînt). Vînt liniștit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vântuléț s. n., pl. vântuléțe

vântuléț s. n., pl. vântuléțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂNTULÉȚ s. vânticel.

VÎNTULEȚ s. (MET.) vînticel, vîntișor. (Sufla un ~ cam rece.)

Intrare: vântuleț
vântuleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântuleț
  • vântulețul
  • vântulețu‑
plural
  • vântulețe
  • vântulețele
genitiv-dativ singular
  • vântuleț
  • vântulețului
plural
  • vântulețe
  • vântulețelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vântuleț, vântulețesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui vânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vânticel vântișor vânturel vântușor
    • format_quote Un vîntuleț ușor mîngîia frunzele salcîmilor. DUNĂREANU, N. 20. DLRLC
    • format_quote Vîntulețul ce adiază printre vițe de lăstar Rămîne fără putere în fața unui stejar. HASDEU, R. V. 158. DLRLC
    • format_quote Se auzea... susurul alene al vîntulețului de veară. ODOBESCU, S. I 140. DLRLC
etimologie:
  • Vânt + sufix -uleț. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.