8 definiții pentru usturătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
USTURĂTÚRĂ, usturături, s. f. Usturime. – Ustura + suf. -ătură.
USTURĂTÚRĂ, usturături, s. f. Usturime. – Ustura + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
usturătură sf [At: MARIAN, S. A. 102 / Pl: ~ri / E: ustura + -ătură] (Rar) Usturime (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
USTURĂTURĂ, usturături, s. f. Usturime. Dar eu de scărmănătură Și de mult-usturătură Nu mă mai gîndii la gură. MARIAN, S. 102.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
USTURĂTÚRĂ ~i f. 1) Durere usturătoare. 2) Porțiune a corpului unde se simte senzația de usturime. 3) v. USTURIME. /a ustura + suf. ~ătură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
usturătúră s. f., g.-d. art. usturătúrii; pl. usturătúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
usturătúră s. f., g.-d. art. usturătúrii; pl. usturătúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
USTURĂTÚRĂ s. v. usturime.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
USTURĂTURĂ s. usturime. (~ urzicii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
usturătură, usturăturisubstantiv feminin
- 1. Usturime. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: usturime
- Dar eu de scărmănătură Și de mult-usturătură Nu mă mai gîndii la gură. MARIAN, S. 102. DLRLC
-
etimologie:
- Ustura + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09