opțiuni
  • info

13 definiții pentru ușuratic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UȘURÁTIC, -Ă, ușuratici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de seriozitate (mai ales din punct de vedere moral); nesocotit; flușturatic, frivol. – Ușor2 + suf. -atic.

UȘURÁTIC, -Ă, ușuratici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de seriozitate (mai ales din punct de vedere moral); nesocotit; flușturatic, frivol. – Ușor2 + suf. -atic.

ușuratic, ~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 68 / V: ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: ușor4 + -atic] 1 (Rar) Care nu poartă greutăți. 2 (Rar) Ușor4 (6). 3 (D. oameni și manifestările lor) Lipsit de seriozitate Si: superficial, flușturatic (2), frivol (1), ușor4 (59). 4 (Fig) Lipsit de adâncime.

UȘURÁTIC, -Ă, ușuratici, -e, adj. Lipsit de seriozitate, fără minte; nesocotit, flușturatic, frivol. Cît de ușuratică mă crezi! CAMIL PETRESCU, T. II 55. Eram siguri că avem să-i găsim... fiindcă Panaiot, om ușuratic din fire, făcea cheltuieli nebunești. SLAVICI, N. II 341.

UȘURÁTIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial (despre persoane) Care privește la toate cu ușurință; lipsit de seriozitate; frivol. /ușor + suf. ~atic

ușuratic a. ușurel: mintea sa atât de ușuratică BĂLC.

ușurátic, -ă adj. Ușurel, frivol: om ușuratic. Adv. A judeca ușuratic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ușurátic adj. m., pl. ușurátici; f. ușurátică, pl. ușurátice

ușurátic adj. m., pl. ușurátici; f. sg. ușurátică, pl. ușurátice

ușuratic

ușuratic.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UȘURÁTIC adj. v. neserios.

UȘURATIC adj. flușturatic, fluturatic, frivol, neserios, vînturatic, zvînturat, zvînturatic, (livr.) futil, (pop.) spulberatic, (reg.) zărpălatic, zburatic, zburdalnic, (Mold.) sprințar, zbrehui, (înv.) vînturos. (Un bărbat ~.)

Ușuratic ≠ serios

Intrare: ușuratic
ușuratic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ușuratic
  • ușuraticul
  • ușuraticu‑
  • ușuratică
  • ușuratica
plural
  • ușuratici
  • ușuraticii
  • ușuratice
  • ușuraticele
genitiv-dativ singular
  • ușuratic
  • ușuraticului
  • ușuratice
  • ușuraticei
plural
  • ușuratici
  • ușuraticilor
  • ușuratice
  • ușuraticelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ușuratic, ușuraticăadjectiv

  • 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de seriozitate (mai ales din punct de vedere moral). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: flușturatic frivol neserios nesocotit antonime: serios
    • format_quote Cît de ușuratică mă crezi! CAMIL PETRESCU, T. II 55. DLRLC
    • format_quote Eram siguri că avem să-i găsim... fiindcă Panaiot, om ușuratic din fire, făcea cheltuieli nebunești. SLAVICI, N. II 341. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.