USHURATÁTE s. f. (Rar) insushirea caracterul a ceea ce este ushuratic; neseriozitate. ♦ Fapta actziune atitudine ushuratica; frivolitate. Ushor² + suf. atate.

ushuratate sf [At: AR (1829) 149/16 / V: ishor~ i~ (inv) ushor~ (reg) ~rot~ / Pl: ? / E: ushor⁴ + atate] 1 Lipsa a greutatzii. 2 Lipsa de efort Si: ushurime (2). 3 Insushirea a ceea ce este ushuratic (3). 4 Lipsa de seriozitate Si: frivolitate (1) nechibzuintza. 5 (Inv; is) ~ de minte (sau a mintzii) Nechibzuintza. 6 (Ilav) Cu ~ Fara efort Si: ushor⁴ (69). 7 (Ial) Cu ushurintza. 8 (Ial) In mod superficial Si: ushor⁴ (78). 9 Lucra ushuratic Si: frivolitate (1).

USHURATÁTE s. f. Insushirea caracterul a ceea ce este ushuratic; neseriozitate. ♦ Fapta actziune atitudine ushuratica; frivolitate. Ushor² + suf. atate.

USHURATÁTE s. f. (Invechit) 1. Insushirea a ceea ce este ushuratic; neseriozitate frivolitate. Aflase chip a se dezlega pe nesimtzite dintrun lantz ce nu era potrivit cu ushuratatea inimii sale. NEGRUZZI S. I 24. 2. Lucru fapt ushuratic; frivolitate. Poezia este luata de o ushuratate. BOLINTINEANU O. 324.

USHURATÁTE f. 1) v. USHURINTZA. 2) Vorba sau fapta ushuratica. /ushor + suf. ~atate

ushuratate f. ushurintza (NEGR.).

ushuratáte f. (d. ushor). Ushurintza calitatea de a fi ushor: ushuratatea pufuluĭ. Fig. Ushurintza frivolitate: a judeca cu ushuratate.

ushuratáte (rar) s. f. g.d. art. ushuratắtzii

ushuratáte s. f. g.d. art. ushuratatzii

USHURATÁTE s. v. neseriozitate.

USHURATÁTE s. v. facilitate inlesnire simplitate ushurintza.

USHURATATE s. frivolitate neseriozitate (livr.) futilitate. (~ unei persoane.)

ushuratate s. v. FACILITATE. INLESNIRE. SIMPLITATE. USHURINTZA.

ushuratáte ushuratatzi s.f. (reg.) Ushurintza putintza de a face ceva fara un efort sustzinut: „Apoi malaiul il puneam cu sapa k atunci nu erau tractoare shi atata ushuratate cata i amu” (Hermina Pop 98 ani Baitza de sub Codru; 2013); „Amu cu atata ushuratate oamenii lasa pamantul pustiu” (Barsana 2013). Din ushor + suf. atate (Scriban DEX MDA).