frivolitate sf [At: MACEDONSKI, O. IV, 139 / Pl: ~tăți / E: fr frivolité] 1 Neseriozitate. 2 Ușurătate. 3 Inconstanță în plan sentimental. 4 (Lpl) Lucruri neserioase. 5 (Lpl) Lucruri, fapte lipsite de importanță. 6 (Lpl) Purtări ușuratice.

FRIVOLITÁTE, (2) frivolități, s. f. 1. Însușire a ceea ce este frivol; neseriozitate. Ea părea că aduce în creții rochiei ei de mătase ceva din frivolitatea și cochetăria balurilor la care fusese. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. 2. (Mai ales la pl.) Lucruri, fapte, purtări ușuratice, neserioase. În loc să-și petreacă viața în frivolități, a preferat să și-o consacre înălțimii cugetării. MACEDONSKI, O. IV 139.

FRIVOLITÁTE s.f. 1. Însușire a ceea ce este frivol; neseriozitate. 2. (la pl.) Purtări, fapte ușuratice, neserioase. [Cf. fr. frivolité].

FRIVOLITÁTE s. f. 1. însușire a ceea ce este frivol; neseriozitate. 2. (pl.) purtări, fapte ușuratice. (< fr. frivolité)

FRIVOLITÁTE ~ăți f. Caracter frivol. /<fr. frivolité

frivolitate f. 1. caracterul celui frivol; 2. lucru frivol, secătură.

*frivolitáte f. (d. frivol; fr. -ité). Caracteru de a fi frivol. Lucru frivol, acțiune frivolă.

frivolitáte s. f., g.-d. art. frivolitắții; (fapte, vorbe) pl. frivolitắți

frivolitáte s. f., g.-d. art. frivolității; pl. frivolități

FRIVOLITÁTE s. v. neseriozitate.

FRIVOLITATE s. neseriozitate, ușurătate, (livr.) futilitate.