opțiuni
  • info

13 definiții pentru urâți

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URÂȚÍ, urățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni urât; a (se) sluți, a (se) poci. – Din urât.

urâți vr [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) uriți / Pzi: ~țesc / E: urât2] 1 A deveni urât2 (17) Si: a poci1, a sluți. 2 (Reg; d. rufe, haine) A se murdări. 3 (D. vreme) A se schimba în rău Si: a se strica.

URÂȚÍ, urâțesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni urât; a (se) sluți, a (se) poci. – Din urât.

A URÂȚÍ ~ésc tranz. A face să se urâțească; a sluți; a poci. /Din urât

A SE URÂȚÍ mă ~ésc intranz. A-și pierde frumusețea; a deveni urât; a se poci; a se sluți. /Din urât

URÎȚÍ, urîțesc, vb. IV. Refl. A deveni urît; a se diforma, a se sluți, a se poci. Ea are douăzeci, douăzeci și ceva de ani. S-a urîțit. PAS, Z. I 222.

urîțì v. a se face urît.

urîțésc v. tr. (d. urît). Prefac în urît: bătrîneța te urîțește, timpu s’a urîțit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

urâțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urâțésc, imperf. 3 sg. urâțeá; conj. prez. 3 să urâțeáscă

urâțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urâțésc, imperf. 3 sg. urâțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. urâțeáscă

urîțesc, -țească 3.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

URÂȚÍ vb. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluți, a (se) strâmba, (pop. și fam.) a (se) scălâmbăia, a (se) scofâlci, (pop.) a (se) hâzi, (Mold. și Bucov.) a (se) șonți, (înv.) a (se) grozăvi. (S-a ~ de tot în urma accidentului.)

URÎȚI vb. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluți, a (se) strîmba, (pop. și fam.) a (se) scălîmbăia, a (se) scofîlci, (pop.) a (se) hîzi, (Mold. și Bucov.) a (se) șonți, (înv.) a (se) grozăvi. (S-a ~ de tot în urma accidentului.)

Intrare: urâți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urâți
  • urâțire
  • urâțit
  • urâțitu‑
  • urâțind
  • urâțindu‑
 singular plural
  • urâțește
  • urâțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urâțesc
 (să)
  • urâțesc
  • urâțeam
  • urâții
  • urâțisem
a II-a (tu)
  • urâțești
 (să)
  • urâțești
  • urâțeai
  • urâțiși
  • urâțiseși
a III-a (el, ea)
  • urâțește
 (să)
  • urâțească
  • urâțea
  • urâți
  • urâțise
plural I (noi)
  • urâțim
 (să)
  • urâțim
  • urâțeam
  • urâțirăm
  • urâțiserăm
  • urâțisem
a II-a (voi)
  • urâțiți
 (să)
  • urâțiți
  • urâțeați
  • urâțirăți
  • urâțiserăți
  • urâțiseți
a III-a (ei, ele)
  • urâțesc
 (să)
  • urâțească
  • urâțeau
  • urâțiră
  • urâțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urâți, urâțescverb

  • 1. reflexiv A face să devină sau a deveni urât; a (se) sluți, a (se) poci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: poci sluți
    • format_quote Ea are douăzeci, douăzeci și ceva de ani. S-a urîțit. PAS, Z. I 222. DLRLC
etimologie:
  • urât DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.