opțiuni
  • info

7 definiții pentru urgisire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URGISÍRE, urgisiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) urgisi și rezultatul ei. – V. urgisi.

URGISÍRE, urgisiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) urgisi și rezultatul ei. – V. urgisi.

urgisire sf [At: BIBLIA (1688), 2852/19 / Pl: ~ri / E: urgisi] 1 Detestare. 2 (Înv) Faptă rea Si: netrebnicie, nedreptate. 3 (Rar) Părăsire. 4 Persecuție. 5 (Înv) Izgonire.

URGISÍRE, urgisiri, s. f. Acțiunea de a urgisi; năpăstuire, ură; dispreț. Urgisit de cer și oameni, le-am răspuns prin urgisire! MACEDONSKI, O. I 11.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

urgisíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. urgisírii; pl. urgisíri

urgisíre s. f., g.-d. art. urgisírii; pl. urgisíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

URGISÍRE s. 1. v. persecutare. 2. v. oprimare.

URGISIRE s. 1. năpăstuire, nedreptățire, oropsire, persecutare, persecuție, (înv. și reg.) strîmbătățire, (înv.) obidire. (~ cuiva pe nedrept.) 2. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, (pop.) asupreală, silnicie, (înv.) avanie, obidă, obidire, obijduire, strînsoare, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.)

Intrare: urgisire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urgisire
  • urgisirea
plural
  • urgisiri
  • urgisirile
genitiv-dativ singular
  • urgisiri
  • urgisirii
plural
  • urgisiri
  • urgisirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urgisire, urgisirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi urgisi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.