opțiuni
  • info

10 definiții pentru umplut (umplere)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMPLÚT s. n. Umplere. – V. umple.

UMPLÚT s. n. Umplere. – V. umple.

umplut1 sn [At: PSALT. HUR. 81v/7 / V: (înv) îm~ / Pl: (rar) ~uri, ~e / E: umple] 1-4 Umplere (1, 5, 7, 11). 5 (Reg; și eliptic; îs) ~ul (meselor) Umplere (2).

umplut2, ~ă a [At: PSALT. 298 / V: (înv) îm~ / Pl: ~uți, ~e / E: umple] 1 (D. vase, recipiente, cavități, spații etc.) în care se află ceva până la (o) limită Si: umflat2 (12). 2 (D. arme de foc) Încărcat. 3 (D. anumite mâncăruri) Pregătit cu umplutură . 4 Deplin (4). 5 (Rar; d. flori) Învoit. 6 (Fig; udp „de”) Care este copleșit de ceva (în cantitate mare) Si: plin. 7 (Reg) Murdar. 8 (D. foi, hârtii etc.) Acoperit cu scriere, cu desene etc. 9 (Înv; d. unități de timp) Împlinit.

UMPLÚT1 s. n. Acțiunea de a umple; umplere. La vranele acestora și la umplutul buților cu must erau alți flăcăi. CAMIL PETRESCU, O. II 290.

umplút, -ă adj. Plin (pin ăuntru): umplut cu lînă. Mînjit, murdar: umplut de sînge. S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a umplea: umplutu butoaĭelor. – În nord împl-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

umplút s. n.

umplút s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UMPLÚT s. umplere. (~ul ardeilor cu carne.)

UMPLUT s. umplere. (~ ardeilor cu carne.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a o da la umplut expr. (er. – d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.

Intrare: umplut (umplere)
umplut2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umplut
  • umplutul
  • umplutu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • umplut
  • umplutului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

umplutsubstantiv neutru

  • 1. Acțiunea de a umple. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: umplere
    • format_quote La vranele acestora și la umplutul buților cu must erau alți flăcăi. CAMIL PETRESCU, O. II 290. DLRLC
etimologie:
  • vezi umple DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.