7 definitzii pentru umplere
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ÚMPLERE umpleri s. f. Actziunea de a (se) umple shi rezultatul ei; umplut. V. umple.
ÚMPLERE umpleri s. f. Actziunea de a (se) umple shi rezultatul ei; umplut. V. umple.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
umplere sf [At: PSALT. 40 / V: (inv) im~ (A shi: implere) implire / Pl: ~ri / E: umple] 1 (D. vase recipiente cavitatzi spatzii incaperi etc.) Bagare inauntru (pana sus) Si: umplut1 (1). 2 (Reg; is) ~a blidelor Obicei din Duminica Mare cand se da de pomana numai mancare Si: umplut1 (5). 3 (Is) ~a florilor Punere la macerat in apa calda a fmnzelor shi a florilor (de mar sau de alte plante) uscate shi sfaramate pentru a prepara vopsele. 4 (Ivr) Incrustare. 5 (Ivr) Contzinut1 (1). 6 (Ivr) Implinire a unei varste. 7 (Ivr) Indeplinire. 8 Satisfacere a unei dorintze. 9 (Ivr; if implire) Achitare a unei datorii baneshti. 10 (Is) ~a borshului Punere la fermentat a taratzelor amestecate cu apa shi cu maia pentru a obtzine borshul. 11 (Ivr) Plenitudine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ÚMPLERE s. f. Actziunea de a umple. Accentuat shi: umplére.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
úmplere s. f. g.d. art. úmplerii; pl. úmpleri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
úmplere s. f. g.d. art. úmplerii; pl. úmpleri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
ÚMPLERE s. 1. v. incarcare. 2. v. umplut.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
UMPLERE s. 1. incarcare incarcat. (~ mashinii cu marfa.) 2. umplut. (~ ardeilor cu carne.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
umplere, umplerisubstantiv feminin
etimologie:
- umple DEX '98 DEX '09