opțiuni
  • info

12 definiții pentru ugui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UGUÍ, pers. 3 úguie, vb. IV. Intranz. (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei; a gânguri (2). – Onomatopee.

UGUÍ, pers. 3 úguie, vb. IV. Intranz. (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei; a gânguri (2). – Onomatopee.

ugui vi [At: CIHAC, II, 143 / V: h~ / E: fo] (D. porumbei, turturele) A scoate sunete caracteristice speciei Si: a gânguri (3).

UGUÍ, pers. 3 úguie, vb. IV. Intranz. (Despre porumbei și turturele) A scoate sunetele caracteristice speciei; a gînguri. O porumbă minunată... Pre al vostru leit pat, Uguind cu bucurie La căpătîi s-a lăsat. TEODORESCU, P. P. 21.

A UGUÍ pers. 3 úguie intranz. (despre porumbei și turturele) A scoate sunete molcome, prelungi și repetate, caracteristice speciei; a face „u-gu-gu”; a gurlui; a turui. /Onomat.

gungunésc și gungurésc v. intr. (imit. înrudit cu gînganie și a gîgîi). Se zice despre vocea copiilor în ainte de a putea vorbi și despre vocea porumbilor și turturelelor. – Și gînguresc, gîngurez și uguĭesc.

uguĭésc v. intr. Teod. Gunguresc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

uguí (a ~) vb., ind. prez. 3 úguie, imperf. 3 sg. uguiá; conj. prez. 3 să úguie

uguí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. úguie, imperf. 3 sg. uguiá

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UGUÍ vb. v. gânguri.

UGUI vb. a gînguri. (Turturelele ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

uguí (-úi, -ít), vb. – A gînguri porumbelul sau turturelul. Creație expresivă, cf. gunguri, gîgîi și uhu, interj. (imită glasul cucuvelei).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ugui, uguie (pers. a III-a sg.) v. i. (d. îndrăgostiți) a-și spune vorbe de dragoste unul altuia.

Intrare: ugui
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ugui
  • uguire
  • uguit
  • uguitu‑
  • uguind
  • uguindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • uguie
 (să)
  • uguie
  • uguia
  • ugui
  • uguise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • uguie
 (să)
  • uguie
  • uguiau
  • uguiră
  • uguiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uguiverb

  • 1. (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei; a gânguri (2.). DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: gurlui gânguri turui
    • format_quote O porumbă minunată... Pre al vostru leit pat, Uguind cu bucurie La căpătîi s-a lăsat. TEODORESCU, P. P. 21. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.