opțiuni
  • info

20 de definiții pentru tătăresc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂTĂRÉSC, -EÁSCĂ, tătărești, adj. 1. Tătar (2). 2. Fig. Strașnic, grozav (de rău). – Tătar + suf. -esc.

TĂTĂRÉSC, -EÁSCĂ, tătărești, adj. 1. Tătar (2). 2. Fig. Strașnic, grozav (de rău). – Tătar + suf. -esc.

tătăresc, ~ească a [At: URECHE, L. 91 / Pl: ~ești / E: tătăr + -esc] 1-4 Tătar (17-20). 5-6 (Înv; fig) Grozav (de rău).

TĂTĂRÉSC, -EÁSCĂ, tătărești, adj. 1. De tătar, al tătarilor. În cîteva ore de drum, mașina avea să-l înfunde iarăși în satul tătăresc, cu bordeie strîmbe și oarbe de lut. C. PETRESCU, Î. I 4. Trei voinici că mi-a sosit; Trei voinici ardelenești. Cu caii brașovenești, Cu puștile tătărești, Cu pistoale ungurești. ȘEZ. I 44. 2. Fig. Strașnic, cumplit, grozav. Eu am un guturai tătăresc. CARAGIALE, O. VII 151. I-am aruncat o ochire de cele tătărești, și ea, fără a ști ce făcea, a primit, răvașul ce i-am dat. ALECSANDRI, T. 1071.

TĂTĂRÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care aparține Tatariei sau populației ei; din Tataria. 2) Care aparținea fostelor state feudale ale tătarilor sau populației lor; din fostele state feudale ale tătarilor. /tătar + suf. ~esc

tătăresc a. 1. ce ține de Tătari: oștile tătărești; 2. pop. strașnic, cumplit (mai mult ironic): un gutunar, o ochire de cele tătărești AL. să tragem un danț de ale tătărești FIL.; 4. se zice de porumbul cu bobul foarte mic, alb și rotund (varietate tătărească).

tătărésc, -eáscă adj. De Tătar, al Tătarilor: limba tătărească. Meĭ tătăresc, V. meĭ. – În est -răsc, -rască. V. nagîț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tătărésc adj. m., f. tătăreáscă; pl. m. și f. tătăréști

tătărésc adj. m., f. tătăreáscă; pl. m. și f. tătăréști

tătăresc, -rească.

mei-tătărésc (plantă) s. m.

frágă-tătăreáscă s. f.

mei-tătărésc s. m.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂTĂRÉSC adj. v. tătar.

TĂTĂRESC adj. tătar. (Triburile ~.)

CÂINE-TĂTĂRÉSC s. v. nagâț.

MĂLAI-TĂTĂRÉSC s. v. mătură.

MEI-TĂTĂRÉSC s. v. mătură.

câine-tătăresc s. v. NAGÎȚ.

mălai-tătăresc s. v. MĂTURĂ.

mei-tătăresc s. v. MĂTURĂ.

Intrare: tătăresc
tătăresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătăresc
  • tătărescul
  • tătărescu‑
  • tătărească
  • tătăreasca
plural
  • tătărești
  • tătăreștii
  • tătărești
  • tătăreștile
genitiv-dativ singular
  • tătăresc
  • tătărescului
  • tătărești
  • tătăreștii
plural
  • tătărești
  • tătăreștilor
  • tătărești
  • tătăreștilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tătăresc, tătăreascăadjectiv

  • 1. Tătar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tătar
    • format_quote În cîteva ore de drum, mașina avea să-l înfunde iarăși în satul tătăresc, cu bordeie strîmbe și oarbe de lut. C. PETRESCU, Î. I 4. DLRLC
    • format_quote Trei voinici că mi-a sosit; Trei voinici ardelenești. Cu caii brașovenești, Cu puștile tătărești, Cu pistoale ungurești. ȘEZ. I 44. DLRLC
  • 2. figurat Strașnic, grozav (de rău). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cumplit grozav strașnic
    • format_quote Eu am un guturai tătăresc. CARAGIALE, O. VII 151. DLRLC
    • format_quote I-am aruncat o ochire de cele tătărești, și ea, fără a ști ce făcea, a primit răvașul ce i-am dat. ALECSANDRI, T. 1071. DLRLC
etimologie:
  • Tătar + sufix -esc. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.