17 definiții pentru tărăgăneală

Explicative DEX

TĂRĂGĂNEÁLĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a (se) tărăgăna; amânare continuă, tărăgănare. [Var.: tărăgăiálă s. f.] – Tărăgăna + suf. -eală.

TĂRĂGĂNEÁLĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a (se) tărăgăna; amânare continuă, tărăgănare. [Var.: tărăgăiálă s. f.] – Tărăgăna + suf. -eală.

tărăgăneală sf [At: GHICA, ap. CADE / V: (pop) tr~, (îrg) str~, ~găia~, (reg) dă~ / Pl: ~eli / E: tărăgăna + -eală] (Pop) 1 Tărăgănare (1). 2 (Rar) Târâre (2).

TĂRĂGĂNEÁLĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a tărăgăna; amînare continuă, tergiversare, tărăgănare. Va observa tărăgăneala revizorului. REBREANU, R. I 96. – Variantă: tărăgăiálă (VLAHUȚĂ, N. 202) s. f.

tărăgăneálă, -ănésc, -néz, -ăĭală-, -ăĭesc, V. trăgăn-.

TĂRĂGĂIÁLĂ s. f. v. tărăgăneală.

TĂRĂGĂIÁLĂ s. f. v. tărăgăneală.

TĂRĂGĂIÁLĂ s. f. v. tărăgăneală.

străgăneală sf vz tărăgăneală

tărăgăială sf vz tărăgăneală

trăgăneală sf vz tărăgăneală

STRĂGĂNEÁLĂ1 s. f. v. tărăgăneală.

străgăneálă, -ésc V. trăgăneală, -nez.

trăgăneálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a trăgăni. – Și străgăn-, tărăgăn- și tărăgăĭală.

Ortografice DOOM

tărăgăneálă s. f., g.-d. art. tărăgănélii; pl. tărăgănéli

tărăgăneálă s. f., g.-d. art. tărăgănélii; pl. tărăgănéli

tărăgăneală, -neli.

Relaționale

TĂRĂGĂNEÁLĂ s. v. tergiversare.

TĂRĂGĂNEALĂ s. tărăgănare, tergiversare.

Tărăgăneală ≠ grabă

Intrare: tărăgăneală
tărăgăneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărăgăneală
  • tărăgăneala
plural
  • tărăgăneli
  • tărăgănelile
genitiv-dativ singular
  • tărăgăneli
  • tărăgănelii
plural
  • tărăgăneli
  • tărăgănelilor
vocativ singular —
plural —
tărăgăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărăgăială
  • tărăgăiala
plural
  • tărăgăieli
  • tărăgăielile
genitiv-dativ singular
  • tărăgăieli
  • tărăgăielii
plural
  • tărăgăieli
  • tărăgăielilor
vocativ singular —
plural —
străgăneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străgăneală
  • străgăneala
plural
  • străgăneli
  • străgănelile
genitiv-dativ singular
  • străgăneli
  • străgănelii
plural
  • străgăneli
  • străgănelilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tărăgăneală, tărăgănelisubstantiv feminin

etimologie:
  • Tărăgăna + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.