17 definiții pentru tărăgăneală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂRĂGĂNEÁLĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a (se) tărăgăna; amânare continuă, tărăgănare. [Var.: tărăgăiálă s. f.] – Tărăgăna + suf. -eală.

TĂRĂGĂNEÁLĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a (se) tărăgăna; amânare continuă, tărăgănare. [Var.: tărăgăiálă s. f.] – Tărăgăna + suf. -eală.

tărăgănea sf [At: GHICA, ap. CADE / V: (pop) tr~, (îrg) str~, ~găia~, (reg) dă~ / Pl: ~eli / E: tărăgăna + -eală] (Pop) 1 Tărăgănare (1). 2 (Rar) Târâre (2).

TĂRĂGĂNEÁLĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a tărăgăna; amînare continuă, tergiversare, tărăgănare. Va observa tărăgăneala revizorului. REBREANU, R. I 96. – Variantă: tărăgăiálă (VLAHUȚĂ, N. 202) s. f.

tărăgăneálă, -ănésc, -néz, -ăĭală-, -ăĭesc, V. trăgăn-.

TĂRĂGĂIÁLĂ s. f. v. tărăgăneală.

TĂRĂGĂIÁLĂ s. f. v. tărăgăneală.

TĂRĂGĂIÁLĂ s. f. v. tărăgăneală.

străgănea sf vz tărăgăneală

tărăgăia sf vz tărăgăneală

trăgănea sf vz tărăgăneală

STRĂGĂNEÁLĂ1 s. f. v. tărăgăneală.

străgăneálă, -ésc V. trăgăneală, -nez.

trăgăneálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a trăgăni. – Și străgăn-, tărăgăn- și tărăgăĭală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tărăgăneálă s. f., g.-d. art. tărăgănélii; pl. tărăgănéli

tărăgăneálă s. f., g.-d. art. tărăgănélii; pl. tărăgănéli

tărăgăneală, -neli.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂRĂGĂNEÁLĂ s. v. tergiversare.

TĂRĂGĂNEA s. tărăgănare, tergiversare.

Tărăgăneală ≠ grabă

Intrare: tărăgăneală
tărăgăneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărăgănea
  • tărăgăneala
plural
  • tărăgăneli
  • tărăgănelile
genitiv-dativ singular
  • tărăgăneli
  • tărăgănelii
plural
  • tărăgăneli
  • tărăgănelilor
vocativ singular
plural
tărăgăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărăgăia
  • tărăgăiala
plural
  • tărăgăieli
  • tărăgăielile
genitiv-dativ singular
  • tărăgăieli
  • tărăgăielii
plural
  • tărăgăieli
  • tărăgăielilor
vocativ singular
plural
străgăneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străgănea
  • străgăneala
plural
  • străgăneli
  • străgănelile
genitiv-dativ singular
  • străgăneli
  • străgănelii
plural
  • străgăneli
  • străgănelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tărăgănea, tărăgănelisubstantiv feminin

etimologie:
  • Tărăgăna + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.