16 definiții pentru tărcat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂRCÁT, -Ă, tărcați, -te, adj. (Reg.) Cu pete de diferite culori (nearmonizate), pestriț, bălțat; dungat, vărgat. – Cf. magh. tarka.

TĂRCÁT, -Ă, tărcați, -te, adj. (Reg.) Cu pete de diferite culori (nearmonizate), pestriț, bălțat; dungat, vărgat. – Cf. magh. tarka.

tărcat, ~ă [At: ȘINCAI, HR. II, 91/32 / V: (reg) tar-, ~rceat, târ~, tărceat, terceat, tor~, ță~ / Pl: ~ați, ~e / E: ns cf mg tarka] (Reg) 1 a Colorat diferit Si: pătat, pestriț, (pop) bălțat. 2 a (Îs) Săptămâna ~ă Harți (1). 3-4 smf, a (Animal) care are blana cu diferite pete de culoare.

TĂRCÁT, -Ă, tărcați, -te, adj. Dungat, vărgat, împestrițat, bălțat; p. ext. pătat. Cînele cel tărcat le veni întru întîmpinare. SADOVEANU, P. M. 19. Vite negre și tărcate, în loc de albe. I. IONESCU, D. 359. Fă-mă, doamne, ce mi-i face, Fă-mă năframă tărcată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312. ◊ (Substantivat) Are doi cai și tărcații lui nu-s proști. CONTEMPORANUL, VIII 296.

TĂRCÁT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre părul animalelor) Care are pete sau dungi de altă culoare; bălțat. 2) (despre stofe, haine) Care are (prea) multe culori; colorat fără gust. /<ung. tarka

tărcat a. cu pete mari de diferite colori prin păr (vorbind de vite): fig. năframă tărcată POP. [Ung, TARKA, bălțat).

tărcat, V. tarcat.

țărcat2, ~ă a vz tărcat

tarcát, -ă adj. (ung. tarka, tarcat. D. rom. vine rut. tarkátiĭ și terkátiĭ. V. tărcuș, terchea-, țarcă). Est. Cu doŭă saŭ maĭ multe colorĭ: haĭne tarcate, motan tarcat. – Spre sud. tărcat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

*tărcát adj. m., pl. tărcáți; f. tărcátă, pl. tărcáte

tărcát adj. m., pl. tărcáți; f. sg. tărcátă, pl. tărcáte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂRCÁT adj. 1. v. bălțat. 2. v. vărgat.

TĂRCAT adj. 1. bălțat, pătat, pestriț, (pop.) prian, (înv. și reg.) pistrui, (reg.) pric, priu, tărcuș, (Transilv. și Bucov.) alaciu, (prin Transilv.) cheș, (Ban.) șar, (prin Ban.) șălean, (prin Olt. și Ban.) șerguiat, (prin Transilv.) șvaițăr. (Animal, păr ~.) 2. bălțat, dungat, vărgat, (rar) zebrat, (pop.) învîrstat, pestriț, vîrstat, (reg.) vîrcat, (prin Ban., Transilv. și Olt.) șergat. (Un material textil ~.)

SĂPTĂMÂNA TĂRCÁTĂ s. v. cârneleagă, harți.

săptămîna tărca s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tărcát (-tă), adj. – Pestriț, pătat cu două culori. – Var. Mold. tarcat. Mag. tarka (Miklosich, Fremdw., 131; Cihac, II, 532; Tiktin; Drăganu, Dacor., V, 338). – Der. tărcătură, s. f. (pată de culoare; combinație de două culori).

Intrare: tărcat
tărcat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărcat
  • tărcatul
  • tărcatu‑
  • tărca
  • tărcata
plural
  • tărcați
  • tărcații
  • tărcate
  • tărcatele
genitiv-dativ singular
  • tărcat
  • tărcatului
  • tărcate
  • tărcatei
plural
  • tărcați
  • tărcaților
  • tărcate
  • tărcatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tărcat, tărcaadjectiv

  • 1. regional Cu pete de diferite culori (nearmonizate). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînele cel tărcat le veni întru întîmpinare. SADOVEANU, P. M. 19. DLRLC
    • format_quote Vite negre și tărcate, în loc de albe. I. IONESCU, D. 359. DLRLC
    • format_quote Fă-mă, doamne, ce mi-i face, Fă-mă năframă tărcată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Are doi cai și tărcații lui nu-s proști. CONTEMPORANUL, VIII 296. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.