împestrițat¹ sn [At: DA ms / V: ~pis~ / Pl: ~uri / E: împestrița] 1-2 Împestrițare (1-2).

împestrițat², ~ă [At: BĂLCESCU, M. V. 554 / V: ~pis~, pestrițat / Pl: ~ați, ~e / E: împestrița] 1 a Care are culori diferite amestecate neomogen Si: împistricit (1), împistrit² (1), pestriț. 2 a (Pex) Constituit din elemente variate, nepotrivite Si: pestriț. 3 sm Om răutăcios.

ÎMPESTRIȚÁT, -Ă, împestrițați, -te, adj. Pestriț, amestecat. Limbă împestrițată. ▭ Pe acest Pod al Mogoșoaiei mișună... o lume împestrițată. CAMIL PETRESCU, O. II 556.

împestrița vtr [At: ARHIVA R. I, VI/13 / V: (cscj) ~ți / Pzi: ~țez / E: în- + pestrița] 1-2 A (se) face pestriț Si: a împistri (1), a (se) împistrici (1-2).

ÎMPESTRIȚÁ, împestrițez, vb. I. Tranz. A face pestriț. (Fig.) Cu becul electric aprins pe noptieră, Grigore privea umbrele imobile ce împestrițau odaia cu niște amintiri împietrite. REBREANU, R. I 51. ◊ Refl. Lungul șanțului se împestriță de culorile năframelor. CAMILAR, TEM. 168.

A ÎMPESTRIȚÁ ~éz tranz. A face să se împestrițeze. /în + pestriț

A SE ÎMPESTRIȚÁ mă ~éz intranz. A deveni pestriț; a ajunge pestriț. /în + pestriț

împestrițà v. a (se) face pestriț.

împestrițéz și pestrițéz v. tr. Fac pestriț. – În nord și împistrițez, împistresc, -truĭesc (vsl. pĭstriti); în sud împopistrez și împup- (bg. popistrĕam)

împestrițá (a ~) vb., ind. prez. 3 împestrițeáză

împestrițá vb., ind. prez. 1 sg. împestrițéz, 3 sg. și pl. împestrițeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. împestrițéze

ÎMPESTRIȚÁT adj. 1. v. bălțat. 2. v. amestecat.

ÎMPESTRIȚAT adj. 1. pestriț. (Un animal ~.) 2. amestecat, diferit, eterogen, felurit, pestriț, variat, (reg.) mistreț. (O mulțime ~.)

ÎMPESTRIȚÁ vb. v. smălța.

SĂPTĂMÂNA ÎMPESTRIȚÁTĂ s. v. cârneleagă, harți.

ÎMPESTRIȚA vb. a păta, a smălța, (rar) a pestrița, (înv. și reg.) a popistri, (fig.) a smălțui. (Florile ~ cîmpia.)

săptămâna împestrițată s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.