opțiuni
  • info

8 definiții pentru tămânji

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂMÂNJÍ, tămânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânji, a murdări. ♦ (Ir.) A picta; a mâzgăli. – Et. nec. Cf. mânji.

TĂMÂNJÍ, tămânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânji, a murdări. ♦ (Ir.) A picta; a mâzgăli. – Et. nec. Cf. mânji.

tămânji vt [At: SEVASTOS, N. 307 / V: (reg) ~măji, tom~ / Pzi: ~jesc / E: ns cf mânji] (Reg) 1 A mânji. 2 (Îe) A-i ~ cuiva una A-i da (cuiva) o palmă. 3 (Irn) A picta neîndemânatic Si: a mâzgăli.

TĂMÎNJÍ, tămînjesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A mînji, a murdări. Fața și mînele, ce le-s negre, le mai tămînjesc cu funingine. SEVASTOS, N. 307. ◊ Fig. Oamenii ce nu voiesc a se vedea tămînjiți în viața lor publică sau privată prin asemenea publicațiuni scandaloase. La TDRG. ♦ (Ironic) A picta; a mîzgăli. Încă nu mai lucrase cu asemenea creionașe, din acele cu care copiii de școală primară își tămînjesc hărțile. C. PETRESCU, R. DR. 72.

tămînjésc v. tr. (ca și mînjesc cu prefixu ta- ca’n tăvălesc orĭ ca’n bg. ta-log, depozit). Est. Mînjesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tămânjí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tămânjésc, imperf. 3 sg. tămânjeá; conj. prez. 3 să tămânjeáscă

tămânjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tămânjésc imperf. 3 sg. tămânjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. tămânjeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂMÂNJÍ vb. v. jegoși, mânji, mâzgăli, murdări, păta.

tămînji vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MÎZGĂLI. MURDĂRI. PĂTA.

Intrare: tămânji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tămânji
  • tămânjire
  • tămânjit
  • tămânjitu‑
  • tămânjind
  • tămânjindu‑
 singular plural
  • tămânjește
  • tămânjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tămânjesc
 (să)
  • tămânjesc
  • tămânjeam
  • tămânjii
  • tămânjisem
a II-a (tu)
  • tămânjești
 (să)
  • tămânjești
  • tămânjeai
  • tămânjiși
  • tămânjiseși
a III-a (el, ea)
  • tămânjește
 (să)
  • tămânjească
  • tămânjea
  • tămânji
  • tămânjise
plural I (noi)
  • tămânjim
 (să)
  • tămânjim
  • tămânjeam
  • tămânjirăm
  • tămânjiserăm
  • tămânjisem
a II-a (voi)
  • tămânjiți
 (să)
  • tămânjiți
  • tămânjeați
  • tămânjirăți
  • tămânjiserăți
  • tămânjiseți
a III-a (ei, ele)
  • tămânjesc
 (să)
  • tămânjească
  • tămânjeau
  • tămânjiră
  • tămânjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tămânji, tămânjescverb

  • 1. regional Jegoși, murdări, mânji, păta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: jegoși murdări mânji păta
    • format_quote Fața și mînele, ce le-s negre, le mai tămînjesc cu funingine. SEVASTOS, N. 307. DLRLC
    • format_quote figurat Oamenii ce nu voiesc a se vedea tămînjiți în viața lor publică sau privată prin asemenea publicațiuni scandaloase. La TDRG. DLRLC
    • 1.1. ironic Mâzgăli, picta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: mâzgăli picta
      • format_quote Încă nu mai lucrase cu asemenea creionașe, din acele cu care copiii de școală primară își tămînjesc hărțile. C. PETRESCU, R. DR. 72. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.