4 definiții pentru tălăncănire
Explicative DEX
TĂLĂNCĂNÍ, pers. 3 tălăncănește, vb. IV. Intranz. (Reg., despre clopote, tălăngi) A suna, a bălăngăni. – Talancă + suf. -ăni.
A TĂLĂNCĂNÍ pers. 3 ~éște intranz. pop. 1) (despre clopote, tălăngi) A produce sunete metalice prelungi și răsunătoare; a bălăngăni; a dăngăni. 2) A face cunoscută o știre lumii întregi; a bate toba; a trâmbița. /talancă + suf. ~[a]ni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
tălăncăní vb., ind. prez. 3 sg. tălăncănéște, imperf. 3 sg. tălăncăneá; conj. prez. 3 sg. tălăncăneáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
TĂLĂNCĂNÍ vb. v. bălăngăni, suna.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: tălăncănire
tălăncănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
tălăncăniverb
-
- Tălăncăneau mereu într-o dungă clopote mari de aramă. La CADE. DLRLC
-
etimologie:
- Talancă + sufix -ăni. DEX '98 DEX '09