12 definiții pentru târșâitură
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TÂRȘÂITÚRĂ, târșâituri, s. f. Târșâit1. [Pr.: -șâ-i-. – Var.: (reg.) târșiitúră s. f.] – Târșâi + suf. -tură.
târșâitură sf [At: DELAVRANCEA, T. 48 / V: (îvr) ~șăi~, ~șii~ / Pl: ~ri / E: târșâi + ~(i)tură] (Îvp) 1-2 Târșâit1 (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÂRȘÂITÚRĂ, târșâituri, s. f. Târșâit1. [Pr.: -șâ-i-. – Var.: (reg.) târșâitúră s. f.] – Târșâi + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TÂRȘIITÚRĂ s. f. v. târșâitură.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÂRȘIITÚRĂ s. f. v. târșâitură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
târșiitură sf vz târșâitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÎRȘIITÚRĂ s. f. v. tîrșîitură.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TÎRȘÎITÚRĂ, tîrșîituri, s. f. Tîrșîit1. (Și în forma tîrșiitură) Încremenii cum căzusem... Niște tîrșiituri de pași... Cine m-o fi urmărit? DELAVRANCEA, H. T. 204. – Variantă: tîrșiitură s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tîrșîitúră f., pl. ĭ. Zgomotu tîrșîĭeliĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
târșâitúră (-șâ-i-) s. f., g.-d. art. târșâitúrii; pl. târșâitúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
târșâitúră s. f., g.-d. art. târșâitúrii; pl. târșâitúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TÂRȘÂITÚRĂ s. v. târșâit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TÎRȘÎITURĂ s. tîrșîială, tîrșîit.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: târ-șâ-i-
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
târșâitură, târșâiturisubstantiv feminin
-
- Încremenii cum căzusem... Niște tîrșiituri de pași... Cine m-o fi urmărit? DELAVRANCEA, H. T. 204. DLRLC
-
etimologie:
- Târșâi + sufix -tură. DEX '98 DEX '09