opțiuni
  • info

12 definiții pentru târșâit (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRȘÂÍT1 s. n. Faptul de a (se) târșâi; zgomot produs de ceva care se târșâie sau este târșâit; târșâială, târșâitură. [Var.: (reg.) târșiít s. n.] – V. târșâi.

TÂRȘÂÍT1 s. n. Faptul de a (se) târșâi; zgomot produs de ceva care se târșâie sau este târșâit; târșâială, târșâitură. [Var.: (reg.) târșiít s. n.] – V. târșâi.

târșâit1 sn [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / V: (reg) tăr~, ~șăit, ~șiit, ~șit / Pl: (rar) ~uri / E: târșâi] (Pop) 1 Târâre a picioarelor sau a încălțămintei în mers, frecându-le de pământ Si: (pop) târșâială (12), (îvp) târșâire, târșâitură (1). 2 Zgomot produs de picioarele sau de obiectele care se târșâie (1, 3) Si: (reg) târât1 (5), (pop) târșâială (2), (îvp) târșâitură (2), (îvr) tăr șet1. 3 (îlav) Pe ~e sau de-a ~tele Astfel încât să se frece de ceva.

TÂRȘIÍT s. n. v. târșâit1.

TÂRȘIÍT s. n. v. târșâit1.

târșăit1 sn vz târșâit1

târșiit sn vz târșâit1

TÎRȘIÍT s. n. v. tîrșîit1.

TÎRȘÎÍT1 s. n. (Și în forma tîrșiit) Faptul de a (se) tîrșîi; zgomot produs de ceva care se tîrșîie. Tîrșîitul pașilor cunoscuți nu se mai auzi în pridvor. ANGHEL-IOSIF, C. L. 76. E liniște. Nu s-aude decît tîrșîitul măturii și foșnetul uscat al frunzelor. VLAHUȚĂ, O. A. 341. ◊ Expr. Pe tîrșîite sau de-a tîrșîitele = astfel încît să se frece în mers de pămînt. Copilul... dă de-a tîrșiitele, ca să lovească puiul. ISPIRESCU, la TDRG. – Forme gramaticale: (în expr.) tîrșîite, tîrșîitele. – Variantă: tîrșiít s. n.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!târșâit/târșit s. n.

târșâít s. n.

târșâít s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂRȘÂÍT s. târșâială, târșâitură. (~ul papucilor.)

TÎRȘÎIT s. tîrșîială, tîrșîitură.

Intrare: târșâit (s.n.)
târșâit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târșâit
  • târșâitul
  • târșâitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • târșâit
  • târșâitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târșiit
  • târșiitul
  • târșiitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • târșiit
  • târșiitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târșâitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) târșâi; zgomot produs de ceva care se târșâie sau este târșâit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: târșâială târșâitură
    • format_quote Tîrșîitul pașilor cunoscuți nu se mai auzi în pridvor. ANGHEL-IOSIF, C. L. 76. DLRLC
    • format_quote E liniște. Nu s-aude decît tîrșîitul măturii și foșnetul uscat al frunzelor. VLAHUȚĂ, O. A. 341. DLRLC
    • chat_bubble Pe târșâite sau de-a târșâitele = astfel încât să se frece în mers de pământ. DLRLC
      • format_quote Copilul... dă de-a tîrșîitele, ca să lovească puiul. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
  • comentariu Forme gramaticale (în expresie) târșâite, târșâitele DLRLC
etimologie:
  • vezi târșâi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.