7 definiții pentru tânguit (s.n.)
Explicative DEX
TÂNGUÍT s. n. Tânguire (1). – V. tângui.
TÂNGUÍT s. n. Tânguire (1). – V. tângui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
tânguit sn [At: COȘBUC, P. I, 151 / Pl: (nob) ~uri / E: tângui] 1-2 Tânguire (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÎNGUÍT s. n. 1. Tînguire (1). Cei buni n-au vreme de gîndit La moarte și la tînguit. COȘBUC, P. I 151. 2. Tînguire (2). Se tînguie un stol de cocori... Tînguitul seamănă cu al oamenilor. STANCU, D. 256.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
tânguít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tânguít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
TÂNGUÍT s. v. văitat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TÎNGUIT s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (Lasă ~!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
tânguitsubstantiv neutru
-
- Cei buni n-au vreme de gîndit La moarte și la tînguit. COȘBUC, P. I 151. DLRLC
-
-
- Se tînguie un stol de cocori... Tînguitul seamănă cu al oamenilor. STANCU, D. 256. DLRLC
-
etimologie:
- tângui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.