7 definiții pentru tânguit (s.n.)
Explicative DEX
TÂNGUÍT s. n. Tânguire (1). – V. tângui.
TÂNGUÍT s. n. Tânguire (1). – V. tângui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
tânguit sn [At: COȘBUC, P. I, 151 / Pl: (nob) ~uri / E: tângui] 1-2 Tânguire (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÎNGUÍT s. n. 1. Tînguire (1). Cei buni n-au vreme de gîndit La moarte și la tînguit. COȘBUC, P. I 151. 2. Tînguire (2). Se tînguie un stol de cocori... Tînguitul seamănă cu al oamenilor. STANCU, D. 256.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
tânguít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tânguít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
TÂNGUÍT s. v. văitat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TÎNGUIT s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (Lasă ~!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: tânguit (s.n.)
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
tânguitsubstantiv neutru
-
- Cei buni n-au vreme de gîndit La moarte și la tînguit. COȘBUC, P. I 151. DLRLC
-
-
- Se tînguie un stol de cocori... Tînguitul seamănă cu al oamenilor. STANCU, D. 256. DLRLC
-
etimologie:
- tângui DEX '98 DEX '09