14 definitzii pentru tzangau

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

TZANGẮU s. m. v. tzingau.

TZANGAU tzangai s. m. (Pop. peior.) Flacaiash baietan. [Var.: tzingau s. m.] TZanc + suf. au.

TZANGẮU ~i m. Baiat ajuns la varsta adolescentzei; baietzan; pushtan. /tzanc + suf. ~au

TZINGẮU tzingai s. m. (Reg.) Flacaiash baietan. [Var.: tzangắu s. m.] TZanc + suf. au.

TZINGẮU tzingai s. m. (De obicei depreciativ) Tinar abia trecut de virsta copilariei; flacaiash. O urma un fel de tzingau adus din spate shi cam deshelat cu ochi incercanatzi shi sticloshi. M. I. CARAGIALE C. 20. Tu nu ai un tzingau de flacau de insurat? SHEZ. I 149. (Cu pronuntzare regionala) Pe drum sa prefacut in chip de om nici matuf dar nici prea tzingau; om tocmai in puterea virstei frumos shi aratos. CARAGIALE S. N. 13.

tzingau m. Mold. 1. baietandru; 2. fig. tanar fara experientza: pe drum s’a prefacut in chip de om nici matuf dar nici prea tzingau CAR. [V. tzinc].

tzingắŭ m. (d. tzinc saŭ ung. cinkó fetishcana). Vest. Iron. Baĭetan mucos tinar (care pretinde lucrurĭ marĭ): cum sa indrazneasca asta un tzingaŭ? SHi tzincaŭ (Br.). V. tzincar.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

tzingắu (reg.) s. m. art. tzingắul; pl. tzingắi art. tzingắi

tzingau s. m. art. tzingaul; pl. tzingai art. tzingaii

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

TZANGAU s. v. baietan baietzandru copilandru flacaiandru.

tzingau s. v. BAIETAN. BAIETZANDRU. COPILANDRU. FLACAIANDRU.

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

tzangắu tzangắi s.m. (pop.; peior.) 1. baietan flacaiash tzingau baietzandru. 2. (fig.) tanar fara experientza.

Intrare: tzangau
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tzingau
  • tzingaul
  • tzingau‑
plural
  • tzingai
  • tzingai
genitiv-dativ singular
  • tzingau
  • tzingaului
plural
  • tzingai
  • tzingailor
vocativ singular
  • tzingaule
plural
  • tzingailor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tzangau
  • tzangaul
  • tzangau‑
plural
  • tzangai
  • tzangai
genitiv-dativ singular
  • tzangau
  • tzangaului
plural
  • tzangai
  • tzangailor
vocativ singular
  • tzangaule
plural
  • tzangailor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

tzingau, tzingaisubstantiv masculin

  • 1. regional Tanar abia trecut de varsta copilariei. DEX '09 DLRLC
    • format_quote O urma un fel de tzingau adus din spate shi cam deshelat cu ochi incercanatzi shi sticloshi. M. I. CARAGIALE C. 20. DLRLC
    • format_quote Tu nu ai un tzingau de flacau de insurat? SHEZ. I 149. DLRLC
    • format_quote cu pronuntzare regionala Pe drum sa prefacut in chip de om nici matuf dar nici prea tzingau; om tocmai in puterea virstei frumos shi aratos. CARAGIALE S. N. 13. DLRLC
etimologie:
  • TZanc + sufix au. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.