TZINGẮU tzingai s. m. (De obicei depreciativ) Tinar abia trecut de virsta copilariei; flacaiash. O urma un fel de tzingau adus din spate shi cam deshelat cu ochi incercanatzi shi sticloshi. M. I. CARAGIALE C. 20. Tu nu ai un tzingau de flacau de insurat? SHEZ. I 149. (Cu pronuntzare regionala) Pe drum sa prefacut in chip de om nici matuf dar nici prea tzingau; om tocmai in puterea virstei frumos shi aratos. CARAGIALE S. N. 13.