6 definiții pentru turtică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
turtică sf [At: TEODORESCU, P. P. 670 / Pl: -ici / E: turtea1 css] 1-2 (Pop; șhp) Turtișoară (1-2). 3 (Reg) Lipie. 4 (Reg) Turtă (21). 5 (Bot; reg; șîc ~-de-munte, ~-oloagă) Turtă (44) (Carlina acaulis). 6 (Bot; reg; și îae) Turtă (45) (Carlina vulgaris). 7 (Bot; reg; lpl) Cașul-popii (Malva neglecta). 8 (Bot; reg) Ceapă (1) (Allium cepa). 9 (Bot; reg) Păpădie (Taraxacum officinale).
TURTÍCĂ, turtele, s. f. Turtișoară. Pînă-n ziuă se scula Și hambare scutura... Făioară c-aduna D-o azmioară că-i făcea, D-o turtică că-i cocea. TEODORESCU, P. P. 670.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURTÍCĂ, turtele, s. f. Turtișoară. – Din turtă + suf. -ică.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
turteá și turtícă f., pl. ele (dim. d. turtă saŭ lat. pop. turtĕlla). Rotiță de fus, prisnel? (Unde?). Tătăișă (Trans.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TURTÍCĂ s. v. turtă, turtișoară, turtiță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turtică s. v. TURTĂ. TURTIȘOARĂ. TURTIȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F39) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
turtică, turtelesubstantiv feminin
- 1. Turtișoară, turtiță, turtă. DLRLCsinonime: turtișoară turtiță turtă
- Pînă-n ziuă se scula Și hambare scutura... Făioară c-aduna D-o azmioară că-i făcea, D-o turtică că-i cocea. TEODORESCU, P. P. 670. DLRLC
-
etimologie:
- turtă + sufix -ică. DLRM