8 definiții pentru turtiță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TURTÍȚĂ, turtițe, s. f. Turtișoară. – Turtă + suf. -iță.
turtiță sf [At: COSTINESCU / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: turtă + -iță] 1-2 (Pop; șhp) Turtișoară (1-2). 3 (Reg) Lipie. 4 (Reg) Turtă (21). 5-12 (Șhp) Turtă (26, 34-35, 37) (mică). 13 (Reg; pan) Bucată dintr-o materie căreia i s-a dat forma unei turtițe (1). 14 (Bot; reg) Turtă (44) (Carlina acaulis).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURTÍȚĂ, turtițe, s. f. Turtișoara. – Turtă + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TURTÍȚĂ, turtițe, s. f. Turtișoară. Merge mîndra Cu turtița caldă-n sîn, Cu cupa plină de vin. HODOȘ, P. P. 188. Face o turtiță, o blagoslovește și o pune pe apă. I. CR. III 241.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
turtíță s. f., g.-d. art. turtíței; pl. turtíțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
turtíță s. f., g.-d. art. turtíței; pl. turtíțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TURTÍȚĂ s. turtișoară, (reg.) turtică, turticică. (~ de mălai.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TURTIȚĂ s. turtișoară, (reg.) turtică, turticică. (~ de mălai.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
turtiță, turtițesubstantiv feminin
- 1. Turticică, turtică, turtișoară. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: turticică turtică turtișoară
- Merge mîndra Cu turtița caldă-n sîn, Cu cupa plină de vin. HODOȘ, P. P. 188. DLRLC
- Face o turtiță, o blagoslovește și o pune pe apă. I. CR. III 241. DLRLC
-
etimologie:
- Turtă + sufix -iță. DEX '98 DEX '09