13 definitzii pentru turla
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
- relatzionale (1)
- etimologice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
TÚRLA turle s. f. 1. Constructzie de forma unui cilindru sau a unei prisme poligonale de inaltzime relativ mare care face parte din complexul arhitectural al bisericilor inaltzanduse deasupra acoperishului. 2. Constructzie de lemn de metal etc. ashezata deasupra gurii unei sonde care serveshte k element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele de dimensiuni mari in cursul forajului sau exploatarii sondei; tura de sonda. Din ngr. túrla.
turla sf [At: (a. 1654) GCR I 172/33 / V: (inv) trula / Pl: ~le / E: ngr τοῦρλα] 1 Constructzie de forma unui cilindru sau a unei prisme poligonale care face parte din complexul arhitectural al marilor cladiri (in special al bisericilor) inaltzanduse deasupra acoperishului. 2 Constructzie de lemn de metal etc. ashezata deasupra gurii unei sonde care serveshte k element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele de dimensiuni mari in cursul forajului sau exploatarii sondei Si: turn (5) de sonda. 3 (Rar; la jocul de shah) Tura2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
TÚRLA turle s. f. 1. Constructzie de forma cilindrica sau prismatica poligonala de inaltzime relativ mare care face parte din complexul arhitectural al bisericilor inaltzanduse deasupra acoperishului. 2. Constructzie de lemn de metal etc. ashezata deasupra gurii unei sonde care serveshte k element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele de dimensiuni mari in cursul forajului sau exploatarii sondei. Din ngr. túrla.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de RACAI
- actziuni
TÚRLA turle s. f. 1. Constructzie in forma de turn facind parte din complexul arhitectural al marilor cladiri (in special al bisericilor). Pe cimpie se auzea inca tunul. Aici se vedeau doar urmele lui case darimate... turla bisericii rupta. DUMITRIU B. F. 138. Acolo in vilceaua de sub muntzi intre paduri se ridica in linishte turlele bisericilor manastireshti de la Neamtz. SADOVEANU O. VII 201. Cind insan turla ceasul tainei bate De prin morminte umbre mari se scoala. IOSIF P. 24. Mica turla rotunjita a bisericutzei lui Bucur. ODOBESCU S. I 105. ◊ Fig. Soarele scade dinspre amiaz; Moi sageteaza Roiuri de raza Peste batrine turle de brazi. DESHLIU M. 28. Departe inainte rasar din neguri de bradet «Pietrele Doamnei» turle de castele scinteietoaren lumina rumana a diminetzii. VLAHUTZA O. A. II 164. 2. Constructzie de lemn sau de metal montata deasupra gurii unei sonde care se monteaza geamblacul sondei. Se zaresc printre brazii inaltzi turlele sondelor rasarite k din pamint in noua regiune petrolifera a tzarii Piteshti. SCINTEIA 1953 nr. 2785.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
TÚRLA ~e f. 1) Element arhitectonic in forma de cilindru sau de prisma cu varf ascutzit care incununeaza acoperishul unor cladiri (in special al bisericilor). 2) tehn. Constructzie amenajata deasupra unei guri de sonda care serveshte k element de sprijin in procesul operatziilor de forare shi de extragere. /<ngr. túrla
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
turla f. turn mic: turlele bisericei. [Gr. mod.].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
1) túrla shi (vechĭ) trúla f. pl. e (ngr. túrla trúla cúpola dom d. lat. trulla pintecele garafeĭ; mgr. trûllos de unde vine vsl. sirb. trulo). Munt. Turn de biserica.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
2) túrla V. tirla 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
2) tírla shi túrla f. pl. e (d. tirla 1 adica „putoare”). Nord. Triv. Tirfa fleoartza.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
túrla s. f. g.d. art. túrlei; pl. túrle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
túrla s. f. g.d. art. túrlei; pl. túrle
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
TÚRLA s. (IND.) turn de sonda.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
túrla (le) s. f. 1. Turn. 2. Clopotnitza. Var. inv. trula. Ngr. τροῦλλα ngr. τοῦρλα (Cihac II 708; REW 8949).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
turla, turlesubstantiv feminin
- 1. Constructzie de forma unui cilindru sau a unei prisme poligonale de inaltzime relativ mare care face parte din complexul arhitectural al bisericilor inaltzanduse deasupra acoperishului. DEX '09 DLRLC
- Pe cimpie se auzea inca tunul. Aici se vedeau doar urmele lui case darimate... turla bisericii rupta. DUMITRIU B. F. 138. DLRLC
- Acolo in vilceaua de sub muntzi intre paduri se ridica in linishte turlele bisericilor manastireshti de la Neamtz. SADOVEANU O. VII 201. DLRLC
- Cind insan turla ceasul tainei bate De prin morminte umbre mari se scoala. IOSIF P. 24. DLRLC
- Mica turla rotunjita a bisericutzei lui Bucur. ODOBESCU S. I 105. DLRLC
- Soarele scade dinspre amiaz; Moi sageteaza Roiuri de raza Peste batrine turle de brazi. DESHLIU M. 28. DLRLC
- Departe inainte rasar din neguri de bradet «Pietrele Doamnei» turle de castele scinteietoaren lumina rumana a diminetzii. VLAHUTZA O. A. II 164. DLRLC
-
- 2. Constructzie de lemn de metal etc. ashezata deasupra gurii unei sonde care serveshte k element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele de dimensiuni mari in cursul forajului sau exploatarii sondei; tura de sonda. DEX '09 DLRLC
- Se zaresc printre brazii inaltzi turlele sondelor rasarite k din pamint in noua regiune petrolifera a tzarii Piteshti. SCINTEIA 1953 nr. 2785. DLRLC
-
etimologie:
- túrla DEX '98 DEX '09