TÚRLA turle s. f. 1. Constructzie in forma de turn facind parte din complexul arhitectural al marilor cladiri (in special al bisericilor). Pe cimpie se auzea inca tunul. Aici se vedeau doar urmele lui case darimate... turla bisericii rupta. DUMITRIU B. F. 138. Acolo in vilceaua de sub muntzi intre paduri se ridica in linishte turlele bisericilor manastireshti de la Neamtz. SADOVEANU O. VII 201. Cind insan turla ceasul tainei bate De prin morminte umbre mari se scoala. IOSIF P. 24. Mica turla rotunjita a bisericutzei lui Bucur. ODOBESCU S. I 105. ◊ Fig. Soarele scade dinspre amiaz; Moi sageteaza Roiuri de raza Peste batrine turle de brazi. DESHLIU M. 28. Departe inainte rasar din neguri de bradet «Pietrele Doamnei» turle de castele scinteietoaren lumina rumana a diminetzii. VLAHUTZA O. A. II 164. 2. Constructzie de lemn sau de metal montata deasupra gurii unei sonde care se monteaza geamblacul sondei. Se zaresc printre brazii inaltzi turlele sondelor rasarite k din pamint in noua regiune petrolifera a tzarii Piteshti. SCINTEIA 1953 nr. 2785.