TÚRLA turle s. f. 1. Constructzie de forma unui cilindru sau a unei prisme poligonale de inaltzime relativ mare care face parte din complexul arhitectural al bisericilor inaltzanduse deasupra acoperishului. 2. Constructzie de lemn de metal etc. ashezata deasupra gurii unei sonde care serveshte k element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele de dimensiuni mari in cursul forajului sau exploatarii sondei; tura de sonda. Din ngr. túrla.

turla sf [At: (a. 1654) GCR I 172/33 / V: (inv) trula / Pl: ~le / E: ngr τοῦρλα] 1 Constructzie de forma unui cilindru sau a unei prisme poligonale care face parte din complexul arhitectural al marilor cladiri (in special al bisericilor) inaltzanduse deasupra acoperishului. 2 Constructzie de lemn de metal etc. ashezata deasupra gurii unei sonde care serveshte k element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele de dimensiuni mari in cursul forajului sau exploatarii sondei Si: turn (5) de sonda. 3 (Rar; la jocul de shah) Tura².

TÚRLA turle s. f. 1. Constructzie de forma cilindrica sau prismatica poligonala de inaltzime relativ mare care face parte din complexul arhitectural al bisericilor inaltzanduse deasupra acoperishului. 2. Constructzie de lemn de metal etc. ashezata deasupra gurii unei sonde care serveshte k element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele de dimensiuni mari in cursul forajului sau exploatarii sondei. Din ngr. túrla.

TÚRLA turle s. f. 1. Constructzie in forma de turn facind parte din complexul arhitectural al marilor cladiri (in special al bisericilor). Pe cimpie se auzea inca tunul. Aici se vedeau doar urmele lui case darimate... turla bisericii rupta. DUMITRIU B. F. 138. Acolo in vilceaua de sub muntzi intre paduri se ridica in linishte turlele bisericilor manastireshti de la Neamtz. SADOVEANU O. VII 201. Cind insan turla ceasul tainei bate De prin morminte umbre mari se scoala. IOSIF P. 24. Mica turla rotunjita a bisericutzei lui Bucur. ODOBESCU S. I 105. ◊ Fig. Soarele scade dinspre amiaz; Moi sageteaza Roiuri de raza Peste batrine turle de brazi. DESHLIU M. 28. Departe inainte rasar din neguri de bradet «Pietrele Doamnei» turle de castele scinteietoaren lumina rumana a diminetzii. VLAHUTZA O. A. II 164. 2. Constructzie de lemn sau de metal montata deasupra gurii unei sonde care se monteaza geamblacul sondei. Se zaresc printre brazii inaltzi turlele sondelor rasarite k din pamint in noua regiune petrolifera a tzarii Piteshti. SCINTEIA 1953 nr. 2785.

TÚRLA ~e f. 1) Element arhitectonic in forma de cilindru sau de prisma cu varf ascutzit care incununeaza acoperishul unor cladiri (in special al bisericilor). 2) tehn. Constructzie amenajata deasupra unei guri de sonda care serveshte k element de sprijin in procesul operatziilor de forare shi de extragere. /<ngr. túrla

turla f. turn mic: turlele bisericei. [Gr. mod.].

1) túrla shi (vechĭ) trúla f. pl. e (ngr. túrla trúla cúpola dom d. lat. trulla pintecele garafeĭ; mgr. trûllos de unde vine vsl. sirb. trulo). Munt. Turn de biserica.

2) túrla V. tirla 2.

2) tírla shi túrla f. pl. e (d. tirla 1 adica „putoare”). Nord. Triv. Tirfa fleoartza.

túrla s. f. g.d. art. túrlei; pl. túrle

túrla s. f. g.d. art. túrlei; pl. túrle

TÚRLA s. (IND.) turn de sonda.

túrla (le) s. f. 1. Turn. 2. Clopotnitza. Var. inv. trula. Ngr. τροῦλλα ngr. τοῦρλα (Cihac II 708; REW 8949).