TURÍSM (2) turisme s. n. 1. Totalitatea relatziilor shi fenomenelor care rezulta din deplasarea shi sejurul persoanelor in afara locului lor de reshedintza (k petrecerea vacantzei sau concediului de odihna participarea la diferite manifestari etc.). 2. Autoturism. Din fr. tourisme it. turismo.

turism sn [At: CADE / S shi: (inv) ~izm / Pl: (2) ~e / E: fr tourisme] 1 Activitate cu caracter recreativ sau sportiv constand din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distantze pentru vizitarea regiunilor pitoreshti a localitatzilor a obiectivelor culturale economice istorice etc. 2 (Imp) Autoturism. 3 Activitate prestatoare de servicii care se ocupa cu organizarea shi desfashurarea unor calatorii de agrement shi de recreare sau in alte scopuri.

TURÍSM (2) turisme s. n. 1. Activitatea cu caracter recreativ sau sportiv constand din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unei regiuni pitoreshti sau interesante dintrun anumit punct de vedere. 2. Autoturism. Din fr. tourisme it. turismo.

TURÍSM (2) turisme s. n. 1. Activitate cu caracter sportiv constind din parcurgerea pe jos sau cu un vehicul a unor regiuni (mai indepartate) cu peisaje pitoreshti sau interesante din punct de vedere shtiintzific. Turismul capata in tzara noastra un caracter de masa. CONTEMPORANUL S. II 1952 nr. 229 2/1. 2. Autoturism. Furgonul cu cai inhamatzi shi cele doua camioane regimentare shi turismele comandantzilor ashteptau loc de incolonare. SADOVEANU M. C. 104.

TURÍSM s.n. 1. Sport constand din parcurgerea pe jos sau cu un vehicul a unor regiuni pitoreshti sau interesante din punct de vedere istoric geografic etc.; drumetzie. ♦ Activitate prestatoare de servicii care se ocupa cu organizarea shi desfashurarea unor calatorii de agrement shi de recreare sau in alte scopuri. 2. Autoturism. [< fr. tourisme it. turismo].

TURÍSM s. n. 1. sport din parcurgerea pe jos ori cu un vehicul a unor regiuni pitoreshti sau interesante din punct de vedere istoric geografic etc.; drumetzie ◊ activitate prestatoare de servicii privind organizarea shi desfashurarea unor calatorii de agrement shi de recreare sau in alte scopuri. 2. autoturism. (< fr. tourisme it. turismo)

TURÍSM ~e n. 1) Gen de sport constand in parcurgerea pe jos a unor trasee greu de strabatut in scop recreativ. 2) Calatorie efectuata pe jos sau cu un vehicul in scopuri recreative sau cognitive. /<fr. tourisme

turism n. gustul de calatorii: turismul e azi foarte raspandit.

*turízm n. (d. turist). Gustu de a face calatoriĭ de placere; turizmu e foarte dezvoltat la Englejĭ.

turísm s. n. (automobile) pl. turísme

turísm s. n. (automobile) pl. turísme

turism.

TURÍSM s. 1. drumetzie. (Practica ~ul.) 2. v. autoturism. (~ul are caroseria inchisa.)

TURISM s. 1. drumetzie. (Practica ~.) 2. autoturism. (~ are caroseria inchisa.)

ORGANIZATZIA MONDIALA DE TURISM (O.M.T.; in engl.: World Tourism Organisation W.T.O.) organizatzie internatzionala interguvernamentala creata in 1974 cu sediul la Madrid (Spania) in scopul coordonarii activitatzii organizatziilor natzionale de turism imbunatatzirii calatoriilor turistice in shi intre statele membre. Are 139 de state shi teritorii autonome (2001) shi peste 350 membri afiliatzi ce reprezinta guverne locale asociatzii shi companii private din turism inclusiv aeriene grupuri hoteliere shi turoperatori.