TUNÍK tunici s. f. 1. Haina barbateasca (de uniforma) de obicei incheiata pana la gat shi care se poarta peste camasha. ♦ Haina asemanatoare cu tunica (1) purtata de femei. 2. Imbracaminte (larga) purtata de unele popoare din Antichitate lunga pana la genunchi sau pana la glezne. 3. Membrana fibroasa care inveleshte unele organe ale corpului. ♦ Membrana care acopera corpul unor animale marine. ♦ (Bot.) Invelish carnos al unui bulb. Din fr. tunique lat. tunica.

tunik sf [At: HELIADE 0.1387/A shi: tun~ / V: (reg) ~inca / Pl: ~ici (inv) ~ice / E: lat tunica fr tunique] 1 Imbracaminte (larga) purtata de unele popoare din Antichitate cea barbateasca fiind pana la genunchi cea femeiasca pana la pamant shi stransa in talie. 2 Haina barbateasca (de uniforma militara shcolara etc.) de obicei incheiata pana la gat shi care se poarta peste camasha. 3 Haina (de lux) asemanatoare cu tunica (2) de obicei impodobita. 4 Haina cu maneci lunga (pana la genunchi) facuta de obicei din postav care o poarta ciobanii pe umeri. 5 (Atm) Membrana fibroasa care inveleshte unele organe ale corpului vase sangvine etc. 6 (Zlg) Membrana de consistentza gelatinoasa care acopera corpul unor animale marine. 7 (Bot) Invelish carnos al unui bulb. 8 (Rar) Planta Tunica saxifraga. 9 (Rar) Planta Tunica illyrica.

TUNÍK tunici s. f. 1. Haina barbateasca (de uniforma) de obicei incheiata pana la gat shi care se poarta peste camasha. ♦ Haina asemanatoare cu tunica (1) purtata de femei. 2. Imbracaminte (larga) purtata de unele popoare din antichitate lunga pana la genunchi sau pana la pamant. 3. Membrana fibroasa care inveleshte unele organe ale corpului. ♦ Membrana care acopera corpul unor animale marine. ♦ (Bot.) Invelish carnos al unui bulb. Din fr. tunique lat. tunica.

TUNÍK tunici s. f. 1. Haina barbateasca care face parte dintro uniforma (militara shcolara etc.) shi care se poarta peste camasha. Tunica scurta cazaceasca i stringea pieptul lat in care gemea inabushit o vijelie. SADOVEANU O. I 11. A pus jos tunica soldatzeasca shi a secerat cu indirjire. GALACTION O. I 137. Se uita intrun jurnal ilustrat tihnit grav... cu tunica strinsa pe el k de parada. D. ZAMFIRESCU R. 11. ◊ (Simbolizind persoana imbracata intro asemenea haina) Napuca sa faca zece pashi shi tunica roshie i aparea k din pamint. VLAHUTZA O. A. III 67. 2. Haina asemanatoare cu tunica (1) purtata de femei. Tunica de catifea strinsa pe mijloc cu puf de blanitza la git shi la mineci. SADOVEANU O. VII 57. 3. Imbracaminte larga cu falduri dintrun material ushor care se purta in antichitate acoperind tot corpul. SHin for purtam tunica cu ciucuri elineshti. MACEDONSKI O. I 139. Acea mindra shi sprintena fecioara de marmura care savinta agera shi ushoara sub cretzurile dese ale tunicei spartane. ODOBESCU S. III 55. 4. Membrana fibroasa care inveleshte unele organe ale corpului. ♦ Membrana care acopera corpul unor animale marine. ♦ (Bot.) Invelish carnos al unui bulb.

TUNÍK s.f. 1. Camasha alba de lana cu maneci scurte sau fara maneci purtata de vechii romani. 2. Haina barbateasca facand parte dintro uniforma. 3. (Anat.) Membrana fibroasa care inveleshte unele organe ale corpului. ♦ (Zool.) Membrana care acopera corpul unor animale marine. ♦ (Bot.) Invelish carnos al unui bulb. [< lat. tunica fr. tunique].

TUNÍK s. f. 1. camasha alba de lana cu maneci scurte sau fara maneci purtata de vechii romani. 2. haina barbateasca de uniforma. 3. (anat.) membrana fibroasa care inveleshte unele organe ale corpului. ◊ membrana care acopera corpul unor animale marine. ◊ invelish membranos al unui organ vegetal. (< lat. tunica fr. tunique)

TUNÍK ~ci f. 1) Haina barbateasca de uniforma incheiata pana la gat care se poarta peste camasha. 2) biol. Membrana care acopera corpul unor organisme animale sau vegetale ori anumite partzi ale acestora. [G.D. tunicii] /<lat. tunica fr. tunique

tunica f. 1. haina dedesubt ce purtau cei vechi; 2. orice haina simpla de acoperit; 3. veshmant de uniforme pentru soldatzi shi liceani; 4. Anat. membrana invelish: tunica ficatului.

*túnica shi (ob.) ík f. pl. ĭ (lat. it. túnica fr. tunique). Camasha la ceĭ vechĭ. Azĭ surtuc de uniforma (de mare tzinuta) de postav ajustat pe trup: tunica roshiorilor pina la 1913 era roshie a calarashilor neagra. (V. bluza). Anat. Membrana invalish.

tuník s. f. g.d. art. tunícii; pl. tuníci

tuník s. f. g.d. art. tunícii; pl. tuníci

tunik

tunik ci.

TUNÍK s. 1. (pop.) camasha. (~ cepii.) 2. (ANAT.) tunica interna v. endoteliu.

TUNIK s. (BOT.) (pop.) camasha. (~ cepii.)