TUNÍK tunici s. f. 1. Haina barbateasca care face parte dintro uniforma (militara shcolara etc.) shi care se poarta peste camasha. Tunica scurta cazaceasca i stringea pieptul lat in care gemea inabushit o vijelie. SADOVEANU O. I 11. A pus jos tunica soldatzeasca shi a secerat cu indirjire. GALACTION O. I 137. Se uita intrun jurnal ilustrat tihnit grav... cu tunica strinsa pe el k de parada. D. ZAMFIRESCU R. 11. ◊ (Simbolizind persoana imbracata intro asemenea haina) Napuca sa faca zece pashi shi tunica roshie i aparea k din pamint. VLAHUTZA O. A. III 67. 2. Haina asemanatoare cu tunica (1) purtata de femei. Tunica de catifea strinsa pe mijloc cu puf de blanitza la git shi la mineci. SADOVEANU O. VII 57. 3. Imbracaminte larga cu falduri dintrun material ushor care se purta in antichitate acoperind tot corpul. SHin for purtam tunica cu ciucuri elineshti. MACEDONSKI O. I 139. Acea mindra shi sprintena fecioara de marmura care savinta agera shi ushoara sub cretzurile dese ale tunicei spartane. ODOBESCU S. III 55. 4. Membrana fibroasa care inveleshte unele organe ale corpului. ♦ Membrana care acopera corpul unor animale marine. ♦ (Bot.) Invelish carnos al unui bulb.