trădare sf [At: (a. 1844) URICARIUL III, 43 / Pl: ~dări / E: trăda] 1 (Înv) Predare (a cuiva sau a ceva) în stăpânirea cuiva Si: (îvr) tradă (1), trădăciune (1). 2 Înșelare în mod perfid a încrederii cuiva (pactizând cu inamicul) Si: trădat¹ (1), (înv) necredință, (îvr) tradă (2), traitorie, trădăciune (2), trădămănt (1). 3 Neloialitate față de cineva sau de ceva Si: trădat¹ (2), (îvr) tradă (3), trădământ. 4 Divulgare a unui secret, plan etc. Si: trădat¹ (3), (îvr) tradă (4), trădământ. 5 Infidelitate în dragoste sau în căsnicie Si: adulter, trădat¹ (4), (îvr) tradă (5), trădămănt (4). 6 Abatere de la o linie de conduită, de la o acțiune, idee Si: trădat¹ (5). 7 (Ccr) Faptă reprobabilă comisă de un trădător (1, 3, 5, 7).

TRĂDÁRE, trădări, s. f. Acțiunea de a trăda și rezultatul ei; lipsă de credință, infidelitate. Tudor Vladimirescu... apusese între Golești și Tîrgoviște, în zarea însîngerată a trădării. GALACTION, O. I 275. Citi sentința Curții marțiale a diviziei, care osîndea la moarte prin ștreang pe sublocotenentul Svoboda pentru trădare și dezertare la dușman. REBREANU, P. S. 22. [Ștefan] prevede vrajba, neunirea, nesațiul și trădarea zămislind în inimile lor. NEGRUZZI, S. I 272. ◊ Înaltă trădare = activitate criminală a cetățeanului care ridică armele împotriva propriei sale țări sau care uneltește împotriva securității statului său. Crimă de înaltă trădare.

trădare f. 1. acțiunea de a trăda; înaltă trădare, se zice de crimele cari interesează în primul rând siguranța Statului; 2. Jur. acțiunea de a preda: trădarea lucrului în starea în care se află.

*trădáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a trăda. Înaltă trădare (fr. haute trahison), trădare pin care se periclitează siguranța statuluĭ.

trădáre s. f., g.-d. art. trădării; pl. trădări

TRĂDÁRE s. 1. vânzare, (înv.) prodiție, prodosie. (~ de patrie.) 2. (înv.) hainie, hainlâc, predanie. (Condamnat pentru ~.) 3. v. înșelare. 4. v. autodemascare.

TRĂDÁRE s. v. adulter, infidelitate, înșelăciune, necredință.

TRĂDARE s. 1. vînzare, (înv.) prodiție, prodosie. (~ de patrie.) 2. (înv.) hainie, hainlîc, predanie. (Condamnat pentru ~.) 3. înșelare. (~ soției.) 4. autodemascare, demascare. (~ fără voie a intențiilor.)

trădare s. v. ADULTER. INFIDELITATE. ÎNȘELĂCIUNE. NECREDINȚĂ.