5 definiții pentru trubă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
trubă sf [At: SADOVEANU, O. XII, 238 / Pl: ~be / E: ucr, rs труба] (Reg) Trâmbiță (1).
TRÚBĂ, trube, s. f. (Regional) Trîmbiță. Afanasie! îi porunci atamanul, pune truba la gură și cheamă oamenii din rîpă. SADOVEANU, F. J. 178.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRÚBĂ, trube, s. f. (Reg.) Trâmbiță. – Rus truba.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TRÚBĂ s. v. goarnă, trâmbiță, trompetă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
trubă s. v. GOARNĂ. TRÎMBIȚĂ. TROMPETĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: trubă
trubă substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
trubă, trubesubstantiv feminin
-
- Afanasie! îi porunci atamanul, pune truba la gură și cheamă oamenii din rîpă. SADOVEANU, F. J. 178. DLRLC
-
etimologie:
- truba DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.