trivialitate sf [At: MAN. SANAT. 192/17 / P: ~via~ / Pl: ~tatzi / E: fr trivialité] 1 Ceea ce este trivial (1). 2 Lipsa de gust Si: vulgaritate. 3 Lipsa de pudoare (in vorbe sau in fapte) Si: necuviintza nerushinare obscenitate. 4 (Ccr) Fapta triviala. 5 (Ccr) Vorba triviala (4).

TRIVIALITÁTE trivialitatzi s. f. 1. Caracterul a ceea ce este trivial; vulgaritate lipsa de gust. 2. Lipsa de pudoare (in vorbe sau in fapte); necuviintza nerushinare.

TRIVIALITÁTE s.f. Insushirea a ceea ce este trivial; (spec.) vulgaritate necuviintza nerushinare. ♦ Fapta atitudine vorba etc. triviala. [Pron. via. / cf. fr. trivialité].

TRIVIALITÁTE s. f. insushirea a ceea ce este trivial; vulgaritate. ◊ fapta atitudine vorba etc. triviala. (< fr. trivialité)

TRIVIALITÁTE ~atzi f. 1) Caracter trivial. 2) la pl. Manifestare triviala. /<fr. trivialité

trivialitate f. 1. caracterul celor triviale; 2. vorbe fapte triviale: a spune trivialitatzi.

*trivialitáte f. (d. trivial; fr. ité). Caracteru de a fi trivial. Cugetare orĭ vorba triviala: a debita trivialitatzĭ.

trivialitáte (via) s. f. g.d. art. trivialitắtzii; pl. trivialitắtzi

trivialitáte s. f. (sil. via) g.d. art. trivialitatzii; pl. trivialitatzi

TRIVIALITÁTE s. v. obscenitate.

TRIVIALITATE s. imoralitate impudoare indecentza necuviintza nerushinare obscenitate pornografie scabrozitate vulgaritate (livr.) impudicitate licentza licentziozitate (inv. shi pop.) mascara mascara mascariciune mascarie scirnavie. (~ cuiva; un act de ~.)