trezire sf [At: (a. 1725) CAT. MAN. I 333 / V: (inv) ~zvi~ / Pl: ~ri / E: trezi] 1 Deshteptare din somn Si: trezit¹ (1) (ivp) trezie (3) (irg) trezeala. 2 (Inv) Judecata limpede. 3 Deshteptare la realitate la adevar Si: conshtientizare (rar) trezit¹ (2). 4 (Fig) Revenire dintro stare de letargie de nemishcare de inactivitate Si: reinviere. 5 Revenire dintro stare de ametzeala din leshin etc. Si: (rar) trezit¹ (3). 6 (Fig) Revenire dintro stare de ratacire sufleteasca din visare. 7 Revenire din starea de betzie Si: (rar) trezit¹ (4).

TREZÍRE treziri s. f. Actziunea de a (se) trezi shi rezultatul ei. Tot voi comitetul facetzi munca de trezire de imbarbatare shi rezistentza a oamenilor. DEMETRIUS C. 37. ◊ Fig. Stam fatza la trezirea pamintului stam sa intimpin soarele. GANE N. II 181.

trezíre s. f. g.d. art. trezírii; pl. trezíri

trezíre s. f. g.d. art. trezírii; pl. trezíri

TREZÍRE s. 1. deshteptare sculare sculat. (~ din somn.) 2. v. revenire. 3. v. rasuflare.

TREZIRE s. 1. deshteptare sculare sculat. (~ din somn.) 2. dezmeticire reculegere regasire revenire. (~ cuiva din uluiala.) 3. rasuflare. (~ unei bauturi.)

Trezire ≠ adormire