opțiuni
  • info

12 definiții pentru trepădătoare (plantă)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREPĂDĂTOÁRE s. f. Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă; are proprietăți laxative (Mercurialis annua); brei-de-cîmp.

TREPĂDĂTOÁRE ~óri f. Plantă erbacee otrăvitoare cu tulpina ramificată, cu frunze opuse și cu flori verzui, dispuse în spice, folosită în scopuri medicinale. /a trepăda + suf. ~toare

trepădătoare f. Bot. breiu (plantă cu proprietăți laxative).

TREPĂDĂTÓR, -OÁRE, trepădători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. (Pop.) Care treapădă, care aleargă. 2. S. m. și f. (Pop.) Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți. 3. s. f. Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă, folosită pentru proprietățile laxative (Mercurialis annua). – Trepăda + suf. -ător.

trepădător, ~oare [At: ANON. CAR. / V: (îvr) ~ped~, (îrg) trăp~, (reg) ~ebăd~, (înv) ~păzătoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: trepăda + ~(ă)tor] 1-2 smf, a (Pop) (Persoană) care treapădă (1). 3 sm (Îvr) Persoană care strângea dările Si: (înv) taxidar. 4 smf (Reg) Persoană care strânge darurile la nuntă. 5 smf (Reg) Vornicel. 6 smf (Reg) Paharnic. 7 smf (Reg) Nuntaș. 8 sf (Reg) Bucătăreasă la nuntă. 9 sf (Reg) Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpini ramificate, cu frunze opuse, pețiolate, cu flori mici, verzui și cu fructe capsule, folosită pentru proprietățile ei laxative Si: (reg) brei, brie, buruiană-câinească, mustătoare, slăbănog (Mercurialis annua). 10 sf (Bot; reg) Brei (1) (Mercurialis perennis). 11 sf (Bot; reg) Lobodă (Ghenopodium album).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trepădătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. trepădătórii; pl. trepădătóri

trepădătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. trepădătórii; pl. trepădătóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TREPĂDĂTOÁRE s. (BOT.; Mercurialis annua) (reg.) brei, slăbănog, buruiană-câinească.

TREPĂDĂTOÁRE s. v. brei.

TREPĂDĂTOARE s. (BOT.; Mercurialis annua) (reg.) brei, slăbănog, buruiană-cîinească.

trepădătoare s. v. BREI.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MERCURIALIS L., TREPĂDĂTOARE, fam. Euphorbiaceae. Gen originar din Europa și estul Asiei, 8 specii, erbacee, nu prea decorative, fără suc lăptos. Flori dioi-Fig. 190. Euphorbia bojeri

Intrare: trepădătoare (plantă)
trepădătoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trepădătoare
  • trepădătoarea
plural
  • trepădători
  • trepădătorile
genitiv-dativ singular
  • trepădători
  • trepădătorii
plural
  • trepădători
  • trepădătorilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trepădătoare, trepădătorisubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă, folosită pentru proprietățile laxative (Mercurialis annua). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: brei
etimologie:
  • Trepăda + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.