BREI s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei.

BREI ~ m. Plantă erbacee perenă cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în locuri umbroase. [Monosilabic] /<bulg. brei

TREPĂDĂTOÁRE ~óri f. Plantă erbacee otrăvitoare cu tulpina ramificată, cu frunze opuse și cu flori verzui, dispuse în spice, folosită în scopuri medicinale. /a trepăda + suf. ~toare

brei s. m., pl. brei, art. bréii

trepădătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. trepădătórii; pl. trepădătóri

BREI s. (BOT.; Mercurialis perennis) (reg.) slobonov, trepădătoare.

BREI s. v. împărăteasă, mutătoare, trepădătoare.

TREPĂDĂTOÁRE s. (BOT.; Mercurialis annua) (reg.) brei, slăbănog, buruiană-câinească.

TREPĂDĂTOÁRE s. v. brei.

bréi s. m. – Mușchi (Mercurialis perennis). – Var. brii, brie. Origine necunoscută. Este posibil să fie în legătură cu gr. βρύον, de unde brionia (Diculescu, Elementele, 484). Bg. brei (Candrea; Scriban) pare a proveni din rom.

MERCURIALIS L., TREPĂDĂTOARE, fam. Euphorbiaceae. Gen originar din Europa și estul Asiei, 8 specii, erbacee, nu prea decorative, fără suc lăptos. Flori dioi-Fig. 190. Euphorbia bojeri