TRÉMUR tremure s. n. 1. Mishcare involuntara rapida a corpului sau a unei partzi a corpului provocata de frig de frica de o boala etc.; tremuratura tremurat¹ tremurici. 2. Mishcare clatinare zguduitura ushoara shi repetata a unei plante a unui lucru. 3. Vibratzie a glasului provocata de o emotzie (puternica); vibratzie a sunetelor executate cu un instrument muzical. Din tremura (derivat regresiv).

tremur sn [At: PSALT. 311 / V: (reg) tram~ / Pl: (rar) ~e (irg) ~i / E: drr tremura] 1 Mishcare involuntara brusca shi repetata a corpului sau a unei partzi a corpului provocata de frig de frica de o boala etc. Si: trembolentza tremurare (1) tremurat¹ (1) (pop) tremuratura (1) (pfm) tremurici (1) (reg) tremureala tremurush (inv) turtur¹. 2 (Fig) Infiorare declanshata de o emotzie puternica Si: cutremurare fior tremurare (2) tremurat¹ (2) (reg) tremuratura (2). 3 (Ivr; ila) In ~i Infiorat. 4 (Ivr; ilav) Cu ~ (sau inv ~i) Infiorat. 5 Clatinare ushoara shi repetata a unui lucru a unei plante Si: leganare oscilatzie tremurare (3) (rar) tremurat¹ (3) (irg) tremuratura (3). 6 Mishcare a apei in unduiri ushoare Si: tremurare (4) tremurat¹ (4) (ivp) tremuratura (4). 7 (Fig) Licarire. 8 (Irg) Cutremur de pamant Si: (reg) tremurare (6) (ivr) tremurat¹ (5). 9 Vibratzie a glasului provocata de o emotzie (puternica) de frig etc. Si: tremurare (7) tremurat¹ (6) (pop) tremuratura (reg) tremurici (5). 10 Vibratzie a sunetelor executate cu un instrument muzical Si: tremurare (8) tremurat¹ (7) (pop) tremuratura (6) (reg) tremurici (6).

TRÉMUR tremure s. n. 1. Mishcare involuntara rapida a corpului sau a unei partzi a corpului provocata de frig de frica de o boala etc. tremuratura tremurat¹ tremurici. 2. Mishcare clatinare zguduitura ushoara shi repetata a unei plante a unui lucru. 3. Vibratzie a glasului provocata de o emotzie (puternica); vibratzie a sunetelor executate cu un instrument muzical. Din tremura (derivat regresiv).

TRÉMUR s. n. 1. Mishcare repetata ushoara shi involuntara a corpului sau a unei partzi a corpului provocata de frig de frica de o boala etc.; tremuratura. Straduinduse sashi stapineasca tremurul falcilor izbuti sa gifiie aratind usha: Nici obraznicia tovarashe... nu ajuta! GALAN B. I 13. Il apucase un fel de tremur nervos. BART E. 76. Deal genei tale gingash tremur Atirna viatza mea de veci. EMINESCU O. I 211. ◊ (Cu precizarea cauzei) A prinso tremurul de ciuda. COSHBUC P. I 252. Pe baba o shi apuca un tremur de spaima. CREANGA O. A. 168. 2. Mishcare clatinare zguduitura ushoara shi repetata a unui lucru. Tremurul frunzelor. ▭ Palaria singura porni la vale cumpaninduse dupa tremurul shi inmladierile undelor. SADOVEANU O. VIII 131. A mea e lacrima cen tremur Prin sita genelor se fringe. GOGA P. 11. 3. Vibratzie a glasului sau a unor sunete; vibrare. Glasul Mariei avea citeodata k un tremur de jale. SADOVEANU O. IV 324. Toate istorisite cu sfishietor tremur in glas. C. PETRESCU A. R. 35.

TRÉMUR ~e n. 1) Mishcare involuntara ushoara shi iute a corpului sau a unei partzi a acestuia provocata de frig de frica sau de o boala. 2) Clatinare ushoara shi repetata a unui obiect. 3) Vibratzie a unui sunet muzical (vocal sau instrumental). /v. a tremura

TREMUR s.n. (Mold.) Zguduitura cutremur. Din toate partzile shi marginile pamintului. . . tremuri cutremuri tunete trasnete . . . scornira. CANTEMIR IST. Etimologie: tremura. Vezi shi tremura.

tremur n. fapta de a tremura: apele ’ncretzesc in tremur straveziile lor fetze EM.

1) trémur n. pl. e (d. a tremura k shi it. trémolo tremuratura). Actziunea de a tremura: tremuru plopilor la apucat tremuru de emotziune.

trémur s. n. pl. trémure

trémur s. n. pl. trémure

TRÉMUR s. 1. v. tremuratura. 2. v. frisoane. 3. vibrare vibratzie. (Avea un ~ in glas.)

TREMUR s. 1. dirdiiala dirdiit tremurat tremuratura tremurici. (Un ~ de frig.) 2. (MED.) friguri (pl.) frisoane (pl.) scuturatura tremuratura tremurici (rar) scutur. (La lasat ~ de la criza.) 3. vibrare vibratzie. (Avea un ~ in glas.)