TRÉMUR s. n. 1. Mishcare repetata ushoara shi involuntara a corpului sau a unei partzi a corpului provocata de frig de frica de o boala etc.; tremuratura. Straduinduse sashi stapineasca tremurul falcilor izbuti sa gifiie aratind usha: Nici obraznicia tovarashe... nu ajuta! GALAN B. I 13. Il apucase un fel de tremur nervos. BART E. 76. Deal genei tale gingash tremur Atirna viatza mea de veci. EMINESCU O. I 211. ◊ (Cu precizarea cauzei) A prinso tremurul de ciuda. COSHBUC P. I 252. Pe baba o shi apuca un tremur de spaima. CREANGA O. A. 168. 2. Mishcare clatinare zguduitura ushoara shi repetata a unui lucru. Tremurul frunzelor. ▭ Palaria singura porni la vale cumpaninduse dupa tremurul shi inmladierile undelor. SADOVEANU O. VIII 131. A mea e lacrima cen tremur Prin sita genelor se fringe. GOGA P. 11. 3. Vibratzie a glasului sau a unor sunete; vibrare. Glasul Mariei avea citeodata k un tremur de jale. SADOVEANU O. IV 324. Toate istorisite cu sfishietor tremur in glas. C. PETRESCU A. R. 35.