trecut¹ sn [At: BIBLIA (1688) 154/47 / Pl: (nob) ~uri / E: trece] 1 Trecere dincolo de ceva. 2 (Reg; ccr) Trecatoare (14). 3 (Inv) Trecere (20) printrun loc fara a se opri (prea mult). 4 (Pop; rar; ie) A fi fara de ~ A fi fara de sfarshit.

trecut² [At: CORESI ap. GCR I 24/30 / Pl: ~utzi ~e / E: trece] 1 a (D. timp) Care sa scurs. 2 a (D. unitatzi sau intervale de timp) Anterior celui prezent Si: precedent. 3 a De demult. 4 a (Pex) Care a existat cu mult timp in urma Si: disparut vechi. 5 a Care nu mai este actual Si: demodat invechit. 6 sn (Inv; is) ~ul de pe lume Persoana decedata Si: mort. 7 a De dinainte Si: anterior precedent. 8 a (D. persoane shi d. partzi ale corpului lor) Care a imbatranit (inainte de vreme) Si: ofilit. 9 a (Reg) Slabit de puteri. 10 a (D. plante mai ales d. flori) Veshtejit. 11 a (D. plante shi fructe) Care sa degradat nefiind recoltat la timp Si: rascopt² (irg) tomnatic² 12 a (Ivr; d. alimente) Rascopt². 13 a (D. anumite obiecte sau materiale) Consumat (in parte). 14 a Care depasheshte o anumita marime cantitate valoare. 15 a (Pop) Ametzit de bautura. 16 a (Fam; ie) Nu e timpul (sau vremea) ~(a) Nu e prea tarziu. 17 sna Timpul care sa scurs (pana in prezent). 18 sn Intamplarile din trecut² (17). 1920 sn (Iljv) Din ~ (Care este) de demult. 21 sn (Ilav) In ~ Altadata (1). 22 sn (Fam; ie) A o rupe cu ~ul A pune capat unei situatzii sau unei stari de lucru de care cineva se mai simte inca legat. 23 sn (Grm) Denumire data grupului de timpuri (sau fiecaruia dintre timpurile) verbale care exprima o actziune savarshita inainte de momentul vorbirii sau inainte de un moment de referintza.

TRECÚT¹ s. n. 1. (In opozitzie cu prezent shi viitor) Timp care sa scurs; intimplarile faptele starea de lucruri din acel timp. Stoicea navea vreme sa se prea gindeasca la trecutul lui. GALACTION O. I 52. Tot trecutul imi aparea acum clar. CAMIL PETRESCU U. N. 191. Trecutul nu se mai intoarce. REBREANU R. I 50. Cind amintirilen trecut Incearca sa ma cheme Pe drumul lung shi cunoscut Mai trec din vremen vreme. EMINESCU O. I 186. ◊ Fig. Cu fruntea razimatan cer SHi framintind cu pashii lutul Tirasc in urma mea trecutul. BENIUC V. 54. Trecutul mort se deshtepta. SADOVEANU O. I 314. ◊ Loc. adv. In trecut = altadata odinioara. Clasa muncitoare in trecut clasa cea mai asuprita shi mai exploatata este azi fortza conducatoare a Republicii Populare Romine. SCINTEIA 1953 nr. 2858. El tremura k alte datzi In codri shi pe dealuri... Dar nu mai cade can trecut In mari din tot inaltul. EMINESCU O. I 181. ◊ Loc. adj. shi adv. Din trecut = de altadata de odinioara de demult. SHi printre lacrimi parcashi vedea viatza trudita din trecut. MIRONESCU S. A. 37. Intro manastire din trecut ramasa In domneasca sala se intinde masa. BOLINTINEANU O. 54. ◊ Expr. A o rupe cu trecutul = a pune capat unei situatzii sau unei stari de lucruri vechi a nu mai vrea sa shtie de ceea ce a fost. Vin la noi... fiindca au credintza k am rupto cu trecutul. C. PETRESCU I. II 137. 2. Denumirea data grupului de timpuri verbale care exprima o actziune savirshita inainte de momentul vorbirii. In limba romina modul indicativ are patru timpuri ale trecutului: imperfectul perfectul simplu perfectul compus shi mai mult k perfectul.

TRECÚT¹ n. 1) Timp scurs pana in momentul de fatza. ◊ Ashi aminti ~ul ashi aminti de timpul de alta data de intamplarile din alte timpuri. Din ~ de alta data; de odinioara. In ~ pe vremuri; alta data. 2) fig. Stare de lucruri de pana acum. ◊ A o rupe cu ~ul a pune capat unei situatzii trecute. 3) gram. Timp verbal care exprima o actziune savarshita inainte de momentul vorbirii. /v. a trece

trecut a. 1. scurs: anul trecut; 2. fig. care shia pierdut tineretzele: trecut inainte de vreme. ║ n. 1. timp trecut: sa uite trecutul; 2. Gram. forma verbala ce exprima acest timp.

trecút a adj. Scurs: anu trecut ceasuriles zece trecute. Fig. Imbatrinit veshtejit: om trecut inainte de vreme. Copt maĭ mult de cit trebuĭe: cozonacĭ trecutzĭ. S. n. pl. urĭ. Timp trecut: in trecut a te gindi cu regret la trecut. Fapte intimplarĭ din trecut: acest om ishĭ ascunde trecutu sa invatzam din trecut a gici viitoru. Gram. Timp verbal care arata o actziune scursa. (Acestea sint: imperfectu: eram; perfectu simplu: fuĭ fuseĭ; perfectu compus: am fost; pluscŭamperfectu: fusesem).

trecút s. n.

trecút s. n.

Trecut ≠ viitor

TRECUT. Subst. Trecut timpul trecut; trecutul apropiat; trecutul indepartat. Anterioritate precedentza. Vremuri trecute vremuri apuse vremuri de demult vremuri imemorabile. Vechime vechie (inv.); antichitate lumea veche; epoca indepartata; preistorie. Timpul trecut (gram.) trecut (gram.); imperfect (gram.); perfect (gram.); perfectul simplu (gram.); perfectul compus (gram.); mai mult k perfectul (gram.); aorist (gram.); preterit (gram.). Predecesor precursor stramosh strabun. Adj. Trecut din trecut vechi din vechime din vechi (inv.) antic de altadata de demult de odinioara; anterior; precedent; indepartat stravechi antic imemorabil imemorial; primitiv patriarhal batrinesc din batrini stramoshesc traditzional ancestral; preistoric (fig.) antediluvian. Vb. A trece a se scurge a curge a apune (fig.). A nu mai fi a se termina a se epuiza a se sfirshi. A apartzine trecutului. A se invechi a se demoda a se perima a ieshi din uz. Adv. In trecut in trecutul indepartat altadata altcindva (rar) odinioara vreodinioara (inv.); ieri in ajun alaltaieri; rasalaltaieri; pe vremuri in vremuri imemorabile in negura vremii pe vremea lui PapuraVoda; odata odata shi odata demult; pe vremea aceea in acele vremuri. Din trecut din vechime din vechi (inv.) din timpurile vechi de demult din batrini din strabuni din (de la) stramoshi din (de la) moshi (de la) stramoshi de la Adam shi Eva de cind cu mosh Adam. V. anterioritate batrinetze timp.

CRONICA ANONIMA A BRASHOVULUI PENTRU TRECUTUL ROMANILOR DIN SHCHEI cronica inmanunchind fara un plan definit shtiri diverse asupra evenimentelor istorice dintre 1392 shi c. 1790.