TRECATOÁRE trecatori s. f. 1. Drum ingust de trecere printre doi muntzi sau printre doua shiruri de muntzi (de obicei dea lungul unei ape); pas. V. cheie defileu. Trecatoarea de la Juvala era troienita greu. CAMIL PETRESCU O. I 544. Ma facut maica voinic Sa nam frica de nimic... Sa ma tziu pe la strimtori Pe la muntzi in trecatori In drum pe la negustori. TEODORESCU P. P. 292. 2. Loc de trecere. Lasa k oamenii treceau mai mult pe linga punte decit peste ea; dar in vreme de ploaie cind pariul se umfla ea slujea intregului sat de trecatoare. SLAVICI N. I 110. ♦ Hatzash (al vinatului). Pl. shi: (invechit) trecatoare (HASDEU I. V. 122).

TRECATOÁRE ~óri f. Cale naturala de trecere intre doi muntzi sau intre doua shiruri muntoase; defileu; pas. /a trece + suf. ~atoare

TRECATOARE s.f. (Mold.) Faptul de a trece; trecere. Au trimis o sama de oaste.. . k sa apere trecatoarea turcilor sa nu treaca Dunarea. URECHE. Legasa priitenshug inca din mirzeciia lui ... la o trecatoare a lui in TZara Leshasca. M. COSTIN. Cite solii luam de ne petrec sa nu cadem in tilhari sim primejde shi la trecatori preste ape. DOSOFTEI VS; cf. N. COSTIN. Etimologie: trece + suf. atoare.

trecatoare f. 1. loc de trecut in special loc ingust intr’o tzara muntoasa; 2. carare stramta intre doi muntzi.

TRECATÓR OÁRE trecatori oare adj. s. m. s. f. I. Adj. 1. Care trece repede care nu dureaza mult; temporar. 2. Care trece printrun loc fara a se opri multa vreme care este in trecere pe undeva. II. S. m. shi f. Pieton. ♦ Drumetz calator. III. S. f. 1. Drum ingust de trecere printre doi muntzi sau printre doua inaltzimi; pas. 2. P. gener. Loc de trecere. Trece + suf. ator.

trecator ~oare [At: CORESI EV. 408 / V: (inv) ~iu sm a / Pl: ~i ~oare / E: trece + ator] 1 a Care trece (1) printrun loc fara a se opri. 2 av (Pfm) Pe scurt Si: fugitiv. 3 smf Pieton. 4 smf Calator (1). 5 a (Inv; d. drumuri) Care trece peste... 6 a (Inv; d. drumuri) Care trece printrun anume loc. 7 a (Reg; is) Pod ~ Bac¹ (1). 8 a (Mol) Peste (sau pe) care trece. 910 sm a (Inv) (Persoana) care nu tzine seama de o dispozitzie de o porunca etc. 11 a (Reg; ie) A fi ~ cu vederea A fi ingaduitor Si: iertator. 12 sf (Irg) Trecere (1). 13 sf (Inv; ie) Ai da (cuiva) ~oare A lasa (pe cineva) sa treaca (1). 14 sf (Ccr) Loc de trecere (1) Si: (reg) trecut¹ (2). 15 sf (Ccr) Constructzie amenajata pentru a trece (1) dincolo. 16 sf Carare facuta de fiarele salbatice prin padure Si: (reg) hatzash traga¹ (11). 17 sf (Reg) Parleaz. 18 sf (Reg) Deschizatura ingusta prin care ies oile la muls Si: strunga (reg) frecatura (2). 19 sf Drum ingust de trecere printre doi muntzi sau printre doua inaltzimi Si: pas³ (reg) tarnitza (6). 20 sf (Inv) Luntre care serveshte la transport peste o apa Si: bac. 21 a (D. timp shi unitatzi de timp) Care trece (171). 22 a (D. evenimente lucruri etc.) Care nu dureaza mult Si: temporar (1) (ivr) temporal² (1). 23 a (Olt; d. persoane) Care imbatraneshte inainte de vreme. 24 sfp (Reg) Corcodushe (1).

TRECATÓR OÁRE trecatori oare adj. subst. I. Adj. 1. Care trece repede care nu dureaza mult; temporar. 2. Care trece printrun loc fara a se opri multa vreme care este in trecere pe undeva. II. S. m. shi f. Pieton. ♦ Drumetz calator. III. S. f. 1. Drum ingust de trecere printre doi muntzi sau printre doua inaltzimi; pas. 2. P. gener. Loc de trecere. Trece + suf. ator.

trecatór oáre adj. Care e numaĭ in trecere care nu e permanent: oaspetziĭ is trecatorĭ. Fig. Caduc peritor de scurta durata: frumusetza e trecatoare. S. m. shi f. Cel ce trece pe drum: trecatoriĭ se uĭtaŭ la betziv. S. f. pl. orĭ. Trecere (Vechĭ). Drum ingust intre muntzĭ loc de trecere (chear shi pod shi strimtoare marina): trecatoarea Turnuluĭ Rosh. TZiitoare loc pe unde trece vinatu shi unde se atzin vinatoriĭ. V. pas 3 pasager defileŭ.

trecatoáre (drum de trecere) s. f. g.d. art. trecatórii; pl. trecatóri

trecatoáre (loc de trecere) s. f. g.d. art. trecatórii; pl. trecatóri

TRECATOÁRE s. v. pas.

TRECATOARE s. (GEOGR.) pas strimtoare (pop.) plai strunga (reg.) obirshie (inv.) potek strimtura. (~ Oituz.)